ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea

instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 715 din 5 decembrie

2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.J. prin mandatar S.A.B.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

și, în consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu

de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr 247/2005 în Dosarul 23610/ FFCC,

în termen de 30 zile de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri,

respingând capătul de cerere care privea amendarea conducătorului pârâtei

pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul de despăgubire.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în baza Cap. V

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Județeană de Fond Funciar Târgu Mureș

a propus acordarea, către reclamantă, de măsuri reparatorii, fără ca de la data

înregistrării dosarului pârâta să realizeze vreun demers în vederea emiterii

titlului de despăgubire.

Curtea a apreciat că

justificarea autorității pârâte prin invocarea criteriilor introduse de comisie

în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind pertinentă, necesară și

proporțională cu scopul urmărit.

Cererea reclamantei

vizând aplicarea de penalități conducătorului instituției a fost respinsă, cu

motivarea că această solicitare poate fi făcută, conform art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, doar după expirarea termenului de 30 de zile pe care instanța

l-a acordat pentru emiterea titlului de despăgubire și doar în condițiile în

care conducătorul entității în discuție nu respectă termenul acordat.

exercitată

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând modificarea sentinței nr. 715 din 5 decembrie 2011

în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei ca neîntemeiată,

pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod

netemeinic refuzul nejustificat de a soluționa dosarul reclamantei, în

condițiile în care dosarul acesteia a fost soluționat cu celeritate la nivelul

instituției pârâte, fiind parcurse etapele prevăzute de lege într-o perioadă de

timp mai mult decât rezonabilă.

A

criticat faptul că a fost obligată

la

emiterea titlului de despăgubire, fără a se ține cont de aspectele obiective și

procedura complexă privind soluționarea dosarului de

despăgubire al

reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.

3.

Soluția

instanței de recurs.

Analizând

criticile aduse hotărârii instanței de fond de recurentă, actele și lucrările dosarului

ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca

întemeiat, și îl va admite, pentru motivele și în limitele care vor fi

prezentate în continuare.

În cauză, este

necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Hotărârii nr. 153 din 24

februarie 2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Târgu Mureș prin care i-au

fost acordate despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 13,768 ha, dispoziție

transmisă împreună cu dosarul autorității publice recurente în condițiile

prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Dosarul fiind înregistrat sub

nr. 23610/ FFCC.

Judecătorul fondului

a reținut în mod corect că dosarul privind Hotărârea nr. 153/24 februarie 2010

a Comisiei Județene de Fond Funciar Târgu Mureș a rămas în nelucrare la autoritatea

recurentă, raportul de evaluare a bunului pentru care se acordă despăgubiri

fiind întocmit abia în luna septembrie 2011, fără a fi emisă decizia

reprezentând titlu de despăgubire până la data soluționării acțiunii.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o perioadă îndelungată de

timp a cererii de despăgubire, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen

rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este, însă, întemeiat în

raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu

modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1),

personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod

legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează

documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a

cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și

arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care

instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.

4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim –

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de

legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a

pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în

temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi

modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne

obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea

termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările

ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 715 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează

să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare

prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.