ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 715 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.J. prin mandatar S.A.B. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr 247/2005 în Dosarul 23610/ FFCC, în termen de 30 zile de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, respingând capătul de cerere care privea amendarea conducătorului pârâtei pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarul de despăgubire.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în baza Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Județeană de Fond Funciar Târgu Mureș a propus acordarea, către reclamantă, de măsuri reparatorii, fără ca de la data înregistrării dosarului pârâta să realizeze vreun demers în vederea emiterii titlului de despăgubire. Curtea a apreciat că justificarea autorității pârâte prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind pertinentă, necesară și proporțională cu scopul urmărit. Cererea reclamantei vizând aplicarea de penalități conducătorului instituției a fost respinsă, cu motivarea că această solicitare poate fi făcută, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, doar după expirarea termenului de 30 de zile pe care instanța l-a acordat pentru emiterea titlului de despăgubire și doar în condițiile în care conducătorul entității în discuție nu respectă termenul acordat.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea sentinței nr. 715 din 5 decembrie 2011 în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod netemeinic refuzul nejustificat de a soluționa dosarul reclamantei, în condițiile în care dosarul acesteia a fost soluționat cu celeritate la nivelul instituției pârâte, fiind parcurse etapele prevăzute de lege într-o perioadă de timp mai mult decât rezonabilă.

A criticat faptul că a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire, fără a se ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative. 3. Soluția instanței de recurs. Analizând criticile aduse hotărârii instanței de fond de recurentă, actele și lucrările dosarului ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca întemeiat, și îl va admite, pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Hotărârii nr. 153 din 24 februarie 2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Târgu Mureș prin care i-au fost acordate despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 13,768 ha, dispoziție transmisă împreună cu dosarul autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 23610/ FFCC.

Judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Hotărârea nr. 153/24 februarie 2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Târgu Mureș a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă, raportul de evaluare a bunului pentru care se acordă despăgubiri fiind întocmit abia în luna septembrie 2011, fără a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire până la data soluționării acțiunii. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o perioadă îndelungată de timp a cererii de despăgubire, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G.

nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 715 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.