ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3484/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., anularea Hotărârii nr. 84 din data de 11 februarie 2015, iar în subsidiar constatarea nelegalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 5.4 din considerentele hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalității punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 84/2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1869 din 25 iunie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că intimata-pârâtă a emis un act administrativ prin care a constatat existența unei fapte de discriminare, iar instanța era obligată să verifice legalitatea acestuia, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la concluzia potrivit căreia autoritatea intimată are competența de a emite puncte de vedere cu privire la situații despre care se susține că ar fi discriminatorii, recurentul a învederat că nu există un temei de drept care să acorde Consiliului competențe/abilități în emitrea unor astfel de puncte de vedere, care să permită autorității administrative intimate dreptul de a conferi unei opinii personale autoritatea și caracteriul executoriu al unui act administrativ.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 997/2008, a apreciat că nu are legătură cu cauza, iar în legătură cu faptul că analiza respectivului punct de vedere urmează să fie făcută de instanța învestită cu soluționarea litigiului avînd ca obiect anularea deciziei de imputare a invocat prevederile art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, arătând că a intrat sub autoritatea de lucru soluționat.

În opinia recurentului, prin interpunerea pretinsului punct de vedere în cuprinsul Hotărârii nr. 84/2015, Consiliul a stabilit, în absența unui temei de drept, faptul că imputarea cotei parte din cheltuielile de școlarizare pentru pârât reprezintă discriminare, conform prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

În concluzie, recurentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii, iar în subsidiar trimiterea cauzei pentru o soluționare pe fond, aceleiași instanțe.

Prin întâmpinări, intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimați și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Hotărârii nr. 84 din data de 11 februarie 2015, iar în subsidiar constatarea nelegalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 5.4 din considerentele hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalității punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 84/2015.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, instanța de control judiciar apreciază că soluția judecătorului fondului este corectă.

Prin Hotărârea nr. 84 din 11 februarie 2014, contestată în cauză, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a admis excepția de necompetență materială, invocată de către reclamant, conform Deciziei nr. 997/07.10.2008 a Curții Constituționale.

Totodată, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, a fost emis un punct de vedere prin care s-a opinat cu privire la situația absolvenților Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza care au fost încadrați ca polițiști, iar ulterior au fost admiși la concursul organizat- de Institutul Național al Magistraturii, susținându-se că imputarea cotei parte din cheltuielile de școlarizare pentru petent (pârâtul A. din prezenta cauză), devenit auditor de justiție prin examen, comparativ cu cei numiți în funcția de procuror, reprezintă discriminare conform prevederilor art. 2 al O.G. nr. 137/2000.

Prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 997/2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate constata existența unor prevederi de lege discriminatorii și își poate exprima opinia în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative cu principiul nediscriminării, însă nu pot fi înlocuite normele legale cu altele create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "Consiliul este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

În cauză, criticile formulate sunt centrate asupra punctului de vedere exprimat cu privire la situația absolvenților Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza care au fost încadrați ca polițiști, iar ulterior au fost admiși la concursul organizat- de Institutul Național al Magistraturii.

Or, în speță, nu este vorba despre un punct de vedere conform art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, ci despre opinia separată a unui membru al

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, așa încât nu se poate reține că produce vreo vătămare.

Prin hotărârea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contestată în prezenta cauză, s-a admis doar excepția de necompetență materială, ceea ce exclude orice analiză pe fond a petiției prin care se reclamă existența unei discriminări, Consiliul neputând să arate, în concret, dacă există sau nu discriminare, câtă vreme a apreciat că nu are competența materială de a soluționa petiția formulată.

Așadar, respectivul punct de vedere, care în realitate reprezintă opinia separată exprimată de un membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, nu poate fi interpretat în sensul indicat de către recurentul-reclamant.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, considerentele hotărârii reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 1869 din 25 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.