ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 9.04.2015, sub nr. x/2015, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bradu în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, solicitând anularea, în parte, a deciziei nr. 73/27.03.2013 emisă de ANAF în soluționarea contestației administrative prealabile; anularea deciziei de impunere nr. x/19.05.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/19.05.2011, ambele emise de pârâtă, în sensul anulării obligației fiscale suplimentare în valoare de 5.811.861 RON, din care: 3.672.377 RON impozit pe profit, cu 2.139.484 RON accesorii aferente impozitului pe profit și a TVA-ului suplimentar de plată de 247.333 RON, din care: 130.544 RON TVA cu 116.789 RON accesorii aferente TVA-ului de plată, totalul general fiind de 6.059.194 RON, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea de la dosar și a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

Împotriva sentinței nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului primei instanțe.

În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe se întemeiază pe interpretarea greșită a prevederilor art. 18, art. 20 și art. 47 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu art. 87 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., respectiv art. 155 alin. (3) și (5) din noul C. proc. civ., ce reglementează faptul că administrarea debitorului după momentul deschiderii procedurii generale de insolvență se face de către administratorul judiciar sau lichidator și administratorul special, iar reprezentarea debitorului în demersurile sale judiciare se asigură de către administratorul sau lichidatorul judiciar, astfel că nu poate fi opusă recurentei comunicarea deciziei nr. 73/2013 către fostul administrator statutar al societății, deoarece la data de 01.04.2013 societatea se afla în procedura insolvenței.

De asemenea, consideră că hotărârea primei instanțe încalcă și prevederile art. 44 și 45 Codul de procedură fiscală și art. 90 și următoarele C. proc. civ., precum și probele existente la dosar, având în vedere că în speță, comunicarea nu s-a făcut la domiciliul fiscal al contribuabilului.

Apreciază că argumentul primei instanțe conform căruia nu a încunoștințat intimata despre deschiderea procedurii și nici nu a comunicat noul sediu social, nu poate fi reținut, întrucât: intimata a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii, conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, dovadă fiind înscrierea acesteia la masa credală; în cuprinsul notificării a fost indicat noul sediu social al societății; într-un alt dosar, nr. x/2011, a indicat sediul social al societății.

Referitor la respingerea cererii de repunere în termen, arată că aceasta încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) lit. f Codul de procedură fiscală și aduce atingere dreptului de acces la justiție, deoarece comunicarea adresei nr. 501/2015 nu poate fi asimilată comunicării deciziei nr. 73/2013, a cărei anulare a solicitat-o prin cererea inroductivă.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Susține că în mod întemeiat instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea, având în vedere că Decizia nr. 73/27.03.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de către S.C. A. S.R.L., a fost comunicata recurentei-reclamante la data de 01.04.2013, la sediul din localitatea Budești, județul Vâlcea, adresă menționată atât în contestația administrativă, cât și în actele de inspecție fiscală, fiind confirmată de primire de către administratorul societății - C.

Intimata-pârâtă arată că raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii începe să curgă de la data comunicării deciziei, respectiv 01.04.2013, recurenta-reclamantă formulând acțiune în contencios administrativ la data de 09.04.2015.

Consideră că lichidatorul judiciar trebuia să aducă la cunoștința organului fiscal că este reprezentantul societății pentru a-i fi comunicată decizia de soluționare a contestației administrative, astfel că în speță, recurenta a depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cererea de repunere în termen, arată că prin adresa nr. x/03.03.2015, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/09.03.2015, recurenta-reclamantă prin lichidator B. a solicitat punerea în aplicare a Deciziei nr. 4667/07.12.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deși structura de specialitate din cadrul ANAF soluționase deja contestația administrativă și comunicase contestatarei Decizia nr. 73/27.03.2015 emisă în acest sens.

Având în vedere că lichidatorul a luat cunoștința de acest aspect în data de 12.03.2015, arată că acesta nu a respectat dispozițiile alin. (2) art. 186 C. proc. civ. și nu a îndeplinit actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, ci a formulat acțiunea după data de 27.03.2015.

Pe de altă parte, arată că prin încheierea din 20.07.2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. x/2011, a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., fiind numit administratorul judiciar B., însă atribuțiile acestuia au fost stabilite de către instanța de judecată, conducerea societății urmând a fi efectuată de administratorul judiciar împreuna cu debitoarea, actele debitoarei fiind contrasemnate de administratorul judiciar.

Astfel, consideră că decizia de soluționare a contestațiilor nr. 73 emisa în data de 27.03.2013 a fost în mod corect comunicată administratorului C., căruia nu îi încetase mandatul de reprezentare la data deschiderii procedurii insolvenței.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, dispunându-se rectificarea și comunicarea acestuia părților, în baza încheierii de ședință din data de 10 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iulie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este incident în cauză motivul de nelegalitate de ordine publică, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bradu a solicitat anularea, în parte, a deciziei nr. 73/27.03.2013 emisă de ANAF în soluționarea contestației administrative prealabile; anularea deciziei de impunere nr. x/19.05.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/19.05.2011, ambele emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, în sensul anulării obligației fiscale suplimentare în valoare de 5.811.861 RON, din care: 3.672.377 RON impozit pe profit, cu 2.139.484 RON accesorii aferente impozitului pe profit și a TVA-ului suplimentar de plată de 247.333 RON, din care: 130.544 RON TVA cu 116.789 RON accesorii aferente TVA-ului de plată, totalul general fiind de 6.059.194 RON.

Prin sentința nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B., fără a se pronunța asupra acțiunii deduse judecății.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b și c) C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea va cuprinde:

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate."

Înalta Curte constată că, deși instanța fondului a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în fapt aceasta nu a pronunțat o soluție cu privire la cererea de chemare în judecată.

Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea litigiului presupune soluționarea tuturor aspectelor cu care instanța a fost legal învestită prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, întrucât în cauza de față hotărârea primei instanțe nu cuprinde soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar și având în vedere că neregula procedurală astfel produsă nu poate fi îndreptată printr-o soluție definitivă în calea de atac, în considerarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte reține că se impune, ca efect al admiterii recursului declarat în cauză, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroorat cu art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., împotriva sentinței nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, conform art. 501 C. proc. civ., instanța va avea în vedere considerentele prezentei decizii și va pronunța o soluție care să vizeze toate aspectele deduse judecății, inclusiv în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator B., împotriva sentinței nr. 91/F-cont din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2017.