ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin plângerea înregistrată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională Pentru Resurse Minerale - CITRM Brașov anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la 16.02.2017, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 50.000 RON cu avertismentul.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 6983/2017, Judecătoria Sibiu a declinat spre competenta soluționare Judecătoriei Brașov plângerea contravențională formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/16.02.2017.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut în esență că rapoartele trimestriale, obligația de achitare a taxei miniere, de depunere a programelor anuale și a reactualizării planului și proiectului tehnic de refacere a mediului trebuiau depuse, respectiv îndeplinite la sediul intimatei situat în Brașov, astfel că locul săvârșirii contravenției raportat la disp.art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este Mun. Brașov, iar potrivit disp.art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
2.2. Prin sentința nr. 3874 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și, în consecință, a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că pentru determinarea locului săvârșirii contravenției nu are nicio relevanță locul situării sediului autorității unde documentația trebuia depusă, așa cum se arată în sentința de declinare nr. 6983/2017 a Judecătoriei Sibiu, întrucât acțiunea/inacțiunea ilicită consta în neîntocmirea documentației expres prevăzute de lege de către reprezentanții ori prepușii societății comerciale. Or, prin ipoteză, toate documentația trebuia întocmită la sediul societății iar ulterior trimisă la ANRM -CIT Brașov.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanța cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/16.02.2017, prin care petenta a fost sancționată cu amenda pentru contravenții la Legea minelor nr. 85/2003, constând în aceea că: nu a depus la ANRM -CIT Brașov rapoartele trimestriale aferente celor două perimetre concesionate; nu a făcut dovada achitării taxei pentru activitatea minieră aferentă anului 2017; nu a depus programele anuale de exploatare pentru anul 2017; nu a făcut dovada reactualizării Planului și Proiectului Tehnic de refacere a mediului; nu a finalizat documentația necesară sistării activității solicitată în anul 2016 și a sistat activitatea de exploatare pe o perioadă ce depășește 60 de zile fără aprobarea ANRM.
Înalta Curte constată că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, legiuitorul instituind astfel norme de competență teritorială exclusivă.
În cauză, este evident că este vorba de o contravenție omisivă, întrucât potrivit normelor contravenționale o contravenție este omisivă atunci când legea impune realizarea unui act, iar cel asupra căruia apasă o astfel de obligație nu și-o îndeplinește.
Prin urmare,locul săvârșirii contravenției este sediul ori punctul de lucru al contravenientului întrucât contravenția constă în neîndeplinirea unor obligații pe care reprezentații ori prepușii persoanei juridice trebuiau să le îndeplinească la sediul societății, respectiv întocmirea rapoartelor trimestriale aferente celor două perimetre concesionate, achitarea taxei pentru activitatea minieră aferentă anului 2017, întocmirea programelor anuale de exploatare pentru anul 2017, actualizarea Planului și Proiectului Tehnic de refacere a mediului, finalizarea documentației necesare sistării activității.
În mod evident acesta este "locul" în care s-a consumat efectiv contravenția reținută.
Prin urmare, având în vedere că locul săvârșirii faptei omisive este sediul ori punctul de lucru al contravenientului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale CITRM Brașov în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2018.