Decizia nr. 2770/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 859/45/18.10.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului de Ministru al Culturii și Cultelor nr. 2127/2005 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Naționale de Arheologie și să dispună anularea tuturor documentelor de ordin imperativ - decizional emise de această comisie, precum și să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2127/2005 până la soluționarea definitivă a acțiunii vizând anularea acestuia.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 30/2017 din data de 20 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 30/2017 din data de 20 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de suspendare.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Culturii și Identității Naționale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 19.07.2017, prin care invocă excepția nulității cererii de recurs, dat fiind faptul că aspectele criticate nu pot fi încadrate vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]". În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 20.06.2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON. Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a opinat în sensul soluției de anulare a recursului ca netimbrat, în măsura în care taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON nu va fi achitată până la data analizării în completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului, sens în care a apreciat recursul ca fiind nul pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I coroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentului-reclamant A. la data de 17.05.2018, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, aceasta neformulând un punct de vedere și nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru analizarea recursului de către completul de filtru. Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa comunicată la data de 20.06.2017, cât și prin comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurentul-reclamant, o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și de asemenea, nici nu a fost formulată o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de A. împotriva sentinței nr. 30/2017 din data de 20 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.