Decizia nr. 2702/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată, la data de 19.08.2014, sub nr. x/2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca, Ministerul Educației Naționale și B.: - anularea Hotărârii nr. 291 din 21.05.2014 a CNCD și să se constate că există discriminare în condițiile art. 2 alin. (1), (3) și (7) și art. 8 din O.G. nr. 137/2000, - anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, poziția 22, în cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai - Drept procesual civil, Dreptul european al proprietății intelectuale (în limba maghiară). În Dosarul nr. x, prin sentința civilă nr. 3501 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București a disjuns primul capăt de cerere și a stabilit termen pentru soluționare acestuia la data de 04.02.2015, creându-se Dosarul nr. x Prin aceeași sentință, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența soluționării celui de-al doilea capăt de cerere (Dosarul nr. x) formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Universitatea Babeș Bolyai și B..

Soluția primei instanțe In Dosarul nr. x, prin încheierea de ședință din 18 martie 2015, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Universitatea Babeș Bolyai, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.. Prin sentința civilă nr. 2635 din 16 octombrie 2015, Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 291/21.05.2014 emisă de pârâtul CNCD și a obligat pârâtul să emită o hotărâre motivată prin care să soluționeze integral petiția reclamantului înregistrată sub nr. x

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 2635 din 16 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x au formulat recurs atât reclamantul A. cât și pârâtele Universitatea Babeș Bolyai și B., criticând sentința pentru nelegalitate. 3.1. Recursul recurentului-reclamant A. Prin recursul formulat, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate nr. 2635/16.10.2015 și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea litigiului în fond de către instanța de recurs. În motivarea recursului, în esență, recurentul-reclamant a susținut următoarele: - hotărârea recurată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că anulând hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța de fond ar fi trebuit să soluționeze litigiul în fond, iar nu să trimită cauza Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cum în mod greșit a procedat; - instanța de fond a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că s-a pronunțat în afara limitelor investirii făcute prin cererea de chemare în judecată, încălcând, astfel, principiul disponibilității, precum și principiul contradictorialității, întrucât nu a supus dezbaterii părților soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare unui organ din afara puterii judecătorești; - hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material indicate în cererea de chemare în judecată ca temei al discriminării, instanța de fond având obligația ca, anulând hotărârea atacată, să soluționeze cererea prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1), (3) și 7 și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și să constate că fapta reclamată -crearea artificială a unui post didactic prin mixarea unei materii fundamentale (drept procesual civil) cu o materie (dreptul proprietății intelectuale cu predarea în limba maghiară) ce necesită suplimentar cunoașterea limbii maghiare - constituie faptă de discriminare, niciunul dintre autorii de procedură civilă cunoscuți în mediul universitar neputând, în mod obiectiv, să participe la acest concurs. Practic, din analiza aspectelor concrete ale cauzei, rezultă că o singură persoană din România era eligibilă pentru postul respectiv, aceasta fiind pârâta B.. 3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Universitatea Babeș Bolyai Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Universitatea Babeș Bolyai a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București, iar în subsidiar, rejudecând în fond cauza, respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea ca legală a Hotărârii nr. 291/2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În esență, criticile formulate au vizat următoarele aspecte: - instanța de fond a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că actul administrativ jurisdicțional al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ar fi trebuit să fie cenzurat de către instanță prin tranșarea fondului cauzei, iar nu să creeze pe cale pretoriană o formă de casare cu trimitere la autoritatea administrativ jurisdicțională, soluție neprevăzută de Legea nr. 554/2004; - hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu analizează probele încuviințate și administrate în cauză (înscrisuri și interogatoriul recurentei-pârâte Universitatea Babeș Bolyai), raportându-se în general și sumar motivat la o pretinsă nemotivare a actului administrativ jurisdicțional, care nu este reală; - instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 26/7.01.2015 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. x rămasă definitivă prin nerecurare, în sensul că, în cauza ce formează obiectul prezentului litigiu, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, în timp ce, în litigiul finalizat prin sentința nr. 26/7.01.2015 purtat între recurentul-reclamant A., recurenta-pârâtă Universitatea Babeș Bolyai și intimatul Ministerul Educației Naționale, analizând aceleași argumente pe care recurentul-reclamant le-a adus în prezenta cauză, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat. 3.3. Recursul recurentei-pârâte B. Prin recursul declarat atât împotriva încheierii de ședință din data de 18.03.2015, cât și împotriva sentinței civile nr. 2365/16.10.2015, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., pârâta B. a solicitat casarea parțială a celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte B. și, în consecință, respingerea acțiunii față de recurenta-pârâtă, având ca obiect anularea hotărârii nr. 291/21.05.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive. În esență, criticile recurentei-pârâte au vizat următoarele aspecte: - hotărârea recurată încalcă normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 36 C. proc. civ. potrivit cu care, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Or, în speță, recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă doar cu privire la modul de desfășurare a concursului, nu și cu privire la anularea actului administrativ jurisdicțional, în condițiile în care recurenta-pârâtă nu a participat la procedura desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; - hotărârea recurată este nemotivată, judecătorul fondului reținând doar că participarea în proces a recurentei-pârâte este necesară pentru opozabilitate, fără a indica vreun fundament legal sau factual.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 03.03.2016, recurenta-pârâtă Universitatea Babeș Bolyai a învederat că motivele invocate de recurentul-reclamant A. coincid în mare parte cu criticile recurentei-pârâte, astfel încât, sub aspectul criticilor comune ce vizează nelegalitatea sentinței recurate, recursul este admisibil. În ceea ce privește rejudecarea pe fond a cauzei, în ipoteza în care instanța de recurs va opta pentru solicitarea subsidiară a părților, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. În esență, a arătat că în cadrul concursului organizat- pentru ocuparea postului de lector universitar nu a avut loc nicio încălcare a principiului egalității de tratament, cerința profesională fiind justificată obiectiv. 4.2. Prin întâmpinarea depusă la 22.03.2013, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă B., arătând, în esență, că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât în timpul derulării procedurii în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării recurenta-pârâtă a fost declarată câștigătoarea concursului și numită pe postul de lector universitar, calitatea procesuală fiind justificată și prin prisma dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă Universitatea Babeș Bolyai, arătând că a luat act de poziția recurentei-pârâte sub aspectul solicitării de casare cu trimitere, aceasta fiind soluția ce se impun în cauză în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În privința aspectelor de fond, recurentul-reclamant a răspuns punctual susținerilor recurentei-pârâte, subliniind faptul că se impune anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât autoritatea emitentă nu a motivat hotărârea contestată, împrejurare recunoscută implicit de către autoritate, prin faptul că nu a exercitat calea de atac și a emis o nouă hotărâre, respectiv hotărârea nr. 106/2016 care face obiectul unei noi acțiuni în anulare pe rolul Curții de Apel București.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursurilor întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14.02.2018, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 28.03.2018, completul de filtru a constatat că cererile de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 2635/16.10.2015 și încheierii de ședință din data de 18.03.2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile și a fixat termen pentru soluționarea acestora în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând legalitatea hotărârilor recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinările depuse și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că argumentele vor fi grupate și li se va răspunde prin considerente comune, raportat la finalitatea lor concretă. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, raportat la art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 291 din 21.05.2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a stabilit că faptele reclamate nu reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 7 alin. (2) și art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 5 din O.G. nr. 137/2000. Prin aceeași cerere de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat și anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, poziția 22, în cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai - Drept procesual civil, Dreptul european al proprietății intelectuale (în limba maghiară) Aspecte actuale de procedură civilă - capăt de cerere cu privire la care s-a admis excepția necompetenței materiale a cauzei, dispunându-se, prin sentința civilă nr. 3501/17.12.2014, declinarea competenței de soluționare a cererii de anulare concurs în favoarea Tribunalului Bihor. În esență, prin memoriul cu nr. 1258/24.02.2014 recurentul-reclamant a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu o potențială încălcare a liberului acces la un post didactic prin condiționarea cunoașterii limbii maghiare pentru posturile de lector universitar, scoase la concurs în 2012 și 2014, arătând că metoda de a crea artificial un post prin mixarea a două materii incompatibile (drept procesual civil și drept european al proprietății intelectuale cu predare în limba maghiară) a fost dezavantajată, pe lângă recurentul-reclamant, orice persoană care îndeplinea condițiile profesionale de participare, dar nu cunoștea limba maghiară la nivel avansat. Astfel, impunerea cerinței de cunoaștere a limbii maghiare pentru a putea preda procedura civilă, nu poate fi justificată obiectiv de un scop legitim. Prin Hotărârea nr. 291/21.05.2014, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a respins excepția necompetenței materiale, a respins excepțiile inadmisibilități și lipsei de obiect, a admis excepția tardivității referitoare la solicitarea constatării discriminării în cadrul concursului din 2012, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, iar pe fond a hotărât că aspectele sesizate de reclamant nu reprezintă fapte de discriminare, în speță existând o cerință profesională justificată obiectiv. Soluționând cauza, curtea de apel a apreciat că hotărârea contestată este nelegală, întrucât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a omis să răspundă argumentelor recurentului-reclamant referitoare la crearea artificială a postului didactic prin mixarea unor materii incompatibile, transformarea postului de lector de procedură civilă într-un post ce necesită suplimentar cunoașterea limbii maghiare și nu a analizat susținerile referitoare la practica sa anterioară în spețe similare. A mai reținut că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu s-a pronunțat asupra existenței faptelor de discriminare prevăzute de art. 7 alin. (2) (în prezent art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 reclamate în mod distinct prin petiție, nefiind motivată nici soluția admiterii tardivității introducerii petiției în privința constatării discriminării cu privire la concursul organizat- în 2012. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, a apreciat că soluția de admitere a excepției este greșită în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 457/2011 potrivit cu care această autoritate este obligată să verifice structura posturilor, concursul pentru ocuparea unui post didactic putând fi organizat- numai după publicarea în Monitorul Oficial a respectivului concurs de către Ministerul Educației Naționale. Reținând, așadar, că autoritatea pârâtă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu și-a îndeplinit decât în mod formal și incomplet obligația de soluționare a sesizării prevăzută de art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, curtea de apel a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre motivată prin care să soluționeze integral petiția reclamantului înregistrată sub nr. x Soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 care instituie un contencios de plină jurisdicție, în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspecte formale ale raportului juridic dedus judecății. În cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat, atunci când apreciază că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată. În raport de dispozițiile legale menționate, instanța de fond trebuia să cerceteze ea însăși fondul pricinii, pentru a stabili dacă faptele reclamate reprezintă o situație de discriminare, cu atât mai mult cu cât au fost încuviințate și administrate nemijlocit toate probele solicitate (înscrisuri și interogatoriul recurentei-pârâte Universitatea Babeș Bolyai și intimatului Ministerul Educației Naționale), astfel cum rezultă din încheierile de ședință din 06.05.2015 și 03.06.2015 . Prin urmare, soluția de obligare a intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiția recurentului-reclamant lipsește de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ și echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte B., Înalta Curte constată că prima instanță, în soluționarea excepției prin încheierea din 18.03.2015 s-a limitat la considerații generale, fără a arăta rațiunile pentru care recurenta-pârâtă justifică, raportat la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 291/21.05.2014, calitate procesuală pasivă. Procedând la soluționarea cauzei, specifică prin obiectul său, în circumstanțele expuse, prima instanță nu a realizat o analiză completă și obiectivă a situației de fapt, impunându-se casarea sentinței și a încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda la stabilirea carului procesual în raport de dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 invocate de către recurentul-reclamant și, totodată, va examina toate aspectele de nelegalitate invocate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs În raport de considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentința nr. 2635/16.10.2015 și încheierea din 18.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.