ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2014 sub nr. x/2014 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Și Schimbărilor Climatice au solicitat obligarea pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanți actele administrative individuale, privind stabilirea drepturilor salariale, potrivit dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 și art. 1 și 3 din Ordinul Comun al Ministerului Fondurilor Europene, Viceprim-ministrului Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Viceprim-ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii Familiei, Protecției sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministrului Mediului și schimbărilor Climatice, Ministrului Economiei și Ministrului Transporturilor; 103/417/399/30/398/370/238/2014; să fie obligată parata sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2014, și in continuare dupa cum urmează: pentru intervalul 1 ianuarie 2014 - pana la emiterea actelor administrative: sa plătească fiecărui reclamant - drepturile salariale reprezentând diferența intre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv încasate - actualizate cu rata inflației de la scadenta lunara a fiecărei diferente salariale neincasate pana la momentul plații efective; de la data emiterii actelor administrative individuale sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite - actualizate cu rata inflației de la scadenta lunara - pana la data executării efective a sentinței; să fie obligată parata in calitate de ordonator principal de credite sa întreprindă toate demersurile in vederea alocării sumelor necesare privind plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților; cu cheltuieli de judecata constând in onorariu avocațial.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 122 din data de 02.03.2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, respingând acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, urmare a rejudecării, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și motivată; hotărârea de fond având la bază o aplicare greșită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenții critică aspectele reținute de către instanța de fond, arătând că în mod nelegal s-a reținut că un prim criteriu care justifica aplicarea unui tratament diferențiat, justificare de natura sa înlăture caracterul discriminatoriu al reglementarii se regăsește in cuprinsul titlului actului normativ și este criteriul structurii teritoriale ori centrale

În opinia recurentei, prevederile O.U.G. nr. 107/2013 nu cuprind o atare diferențiere, art. VII din acest act normativ reglementând salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul Operațional sectorial Mediu fără nici o distincție expresa intre structuri teritoriale ori centrale.

Un al doilea criteriu prin prisma căruia instanța de fond a apreciat greșit că se impune aplicarea tratamentului diferențiat a fost faptul c a Direcțiile resignate organisme intermediare au atribuții delegate de Ia autoritatea de management, și prin urmare nu sunt structuri cu rol de autoritate de management,un atare rol avându-l doar Direcția Generala AM POS MEDIU subordonata direct și nemijlocit Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice și care coordonează organismele intermedia

Textul art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 referitor la salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management trebuie interpretat in directa corelare cu prevederile disp.art. 109 și 110 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al MMSC ca vizând personalul din cadrul Direcției Generale AM POS MEDIU care îndeplinește rolul de autoritate de management in condițiile sus expuse.

Din aceasta perspectiva instanța de fond a reținut corect că Direcția Generala AM POS MEDIU are acest rol, nelegalitatea hotărârii constând însa in împrejurarea reținuta de instanța ca cele 8 organisme intermediare nu fac parte din aceasta structura ci sunt doar coordonate de Direcția cu rol de autoritate de management pe simplul argument al existentei Acordului de delegare de atribuții.

Nicăieri in cuprinsul Notei de fundamentare la O.U.G. nr. 107/2013 nu se4 prevede ca din cauza constrângerilor bugetare,aceste propuneri privind reglementarea sistemul unitar de salarizare pentru personalul din structurile cu rol de Autoritate de Management care gestionează fonduri comunitare urmează să se aplice etapizat, respectiv ca in prima etapa - se stabilește salarizarea personalului din structurile cu autoritate de management pentru: Programul Operațional creșterea competitivității economice: Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane. Programul operațional Mediu, Programul operațional pentru pescuit și afaceri maritime numai pentru personalul Direcției Generale autoritatea de management.

Aceasta interpretare a fost făcuta in aplicarea legii de către Ministerul Muncii și Schimbărilor Climatice și in susținerea poziției procesuale in prezenta cauza de către paratul Ministerul Fondurilor Europene, care a învederat ca in primele demersuri,s-a dorit ca măsura de stabilire a unui sistem unitar de salarizare . pentru personalul din structurile cu rol de autoritate de management -să includă și personalul încadrat in structurile cu rol de OI, dar ca o data cu elaborarea - proiectului de act normativ - a fost estimat un impact financiar important asupra bugetului general consolidat . motiv pentru care s-a dovedit a fi imposibila susținerea in integralitate a demersului inițiat .

Pe cale de consecința s-a apreciat ca din cauza constrângerilor financiare egalizarea nivelului de salarizare s-a putut realiza in 2 etape, după cum urmează:

- prima etapa - a constituit-o adoptarea O.U.G. nr. 107/2013 . care precizează in mod expres ca salarizarea se refera la personalul din structurile cu rol de autoritate de management, care nu poate fi extinsă și la alte categorii de personal, astfel ca in aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul comun 103/417/399/30/398/238/2014 - prin care s-au echivalat doar salariile personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru respectivele programe operaționale .

- a doua etapa - a constituit-o adoptarea O.U.G. nr. 83/2014 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2015 .unde la art. 1 alin. (7) s-a prevăzut ca; " începând cu data de 1 ianuarie 2015 - salarizarea personalului - din structurile cu rol de organisme intermediare pentru Programul Operațional sectorial creșterea competitivității economice Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane. Programul operațional Mediu și Programul operațional pentru pescuit și afaceri maritime, se stabilește4 la nivelul de salarizare,aferent funcțiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene,cu excepția agențiilor pentru dezvoltare regionala.

In realitate la adoptarea O.U.G. nr. 107/2013 nu s-a avut in vedere nici un fel de aplicare etapizării salariilor, aceasta procedura de echivalare fiind pusa in practica fără nici un suport legal in momentul aplicării textului de lege, iar adoptarea O.U.G. nr. 83/2014 nu a făcut altceva decât sa repare o crasa inechitate și sa înlăture discriminarea la care au fost supuși funcționarii din cadrul organismelor intermediare.

In opinia recurenților, instanța de fond a reținut eronat ca și criteriu obiectiv de natura sa justifice tratamentul diferențiat și care ar fi de natura sa excludă discriminarea, faptul ca atribuțiile individuale și abilitarea autorității in cadrul organismelor intermediare in cadrul cărora subsemnații reclamanți ne desfășuram activitatea nu sunt identice cu cele in port de care se dorește stabilirea nivelului de salarizare.

În fine, recurenții au susținut că, modificarea textului de lege cu amendamentele aduse prin O.U.G. nr. 83/2014 nu a făcut altceva decât sa elimine discriminarea generata de aplicarea diferențiata in raport de calitatea salariaților a unor reglementari legale unitare și care nu au prevăzut o atare diferențiere.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13.10.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs invocate de reclamanți și subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca este nefondat recursul.

Criticile formulate de recurentă subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate nefiind fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Analizând considerentele sentinței recurate, instanța de control judiciar constată, contrar susținerilor recurentei, că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, exprimând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat cererile părților, astfel că acest motiv de recurs, este nefondat.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, apărările expuse de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Curtea de apel a respins acțiunea, soluția de respingere a acțiunii fiind corectă.

Înalta Curte constată din examinarea actelor aflate la dosar, că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanți actele administrative individuale, privind stabilirea drepturilor salariale, potrivit dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 și art. 1 și 3 din Ordinul Comun al Ministerului Fondurilor Europene, Viceprim-ministrului Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Viceprim-ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii Familiei, Protecției sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministrului Mediului și schimbărilor Climatice, Ministrului Economiei și Ministrului Transporturilor; 103/417/399/30/398/370/238/2014; să fie obligată parata sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2014, și in continuare dupa cum urmează: pentru intervalul 1 ianuarie 2014 - pana la emiterea actelor administrative: sa plătească fiecărui reclamant - drepturile salariale reprezentând diferența intre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv încasate - actualizate cu rata inflației de la scadenta lunara a fiecărei diferențe salariale neincasate pana la momentul plații efective; de la data emiterii actelor administrative individuale sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite - actualizate cu rata inflației de la scadenta lunara - pana la data executării efective a sentinței; să fie obligată parata in calitate de ordonator principal de credite sa întreprindă toate demersurile in vederea alocării sumelor necesare privind plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților

Înalta Curte reține că asimilarea funcțiilor și salariilor din structurile cu rol de autoritate de management prevăzute la alin. (1), cu funcțiile și nivelul de salarizare al acestora din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin comun al Ministerului Fondurilor Europene și al ordonatorilor principali de credite ai structurilor cu rol de autoritate de management.

În aplicarea și executarea prevederilor art. VII din Oug 107/2013 a fost emis ordinul comun al Ministrului Fondurilor Europene,Viceprim-ministrului, Ministrului Dezvoltării regionale și Administrației Publice,Viceprim-ministrului, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor Vârstnice, Ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministrul Economiei și Ministrul Transporturilor nr. 103/417/399/30/398/238/2014 înregistrat la Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice sub nr. x/2014.

Conform art. 1 alin. (1) - începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariile de baza de care beneficiază personalul din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operațional Creșterea Competitivității economice, Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul Operațional Sectorial Mediu. Programul operațional Transport, Programul operațional pentru pescuit se stabilesc conform anexei care face parte integranta din prezentul ordin.

Înalta Curte constată în acord cu instanța de fond că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora pârâtul in mod nejustificat creează un tratament diferențiat pentru aceeași categorie de funcționari publici care gestionează fonduri comunitare in cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu la nivelul aceleiași structuri instituționale, întrucât diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat .

Or, în cauză, tratamentul diferențiat este prevăzut de O.U.G. nr. 107/2013, care stabilește prin art. VII alin. (1) că "Incepand cu 1 ianuarie 2014, prin derogare de la prevederile cap. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum și alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operațional sectorial Creșterea competitivității economice, Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operațional Mediu, Programul operațional Transport, Programul operațional Dezvoltarea capacității administrative și Programul operațional pentru pescuit se stabilește la nivelul de salarizare aferent funcțiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene."

Prin urmare sunt nefondate susținerile recurenților potrivit cărora nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare întrucât în chiar cuprinsul titlului este menționat un prim criteriu, respectiv cel al structurii teritoriale ori centrale .

Înalta Curte constată că nu pot fi reținute nici criticile recurenților potrivit cărora instanța de fond a interpretat eronat structura organizatorică a Direcției Generale AM POS MEDIU și atribuțiile organismelor intermediare .

In acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 107/2013, se aplica numai personalului din structurile cu rol de autoritate de management nu și personalului din cadrul Direcțiilor regionale organisme intermediare - care au doar atribuții delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operațional aflat in gestiune .

Astfel, se constată că în structura Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, in cadrul numărului maxim de posturi aprobat, funcționează Direcția Generala AM POS Mediu - care îndeplinește funcția de Autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu și 8 organisme intermediare pentru Programul Operațional Sectorial "Mediu" organizate ca direcții la nivelul celor 8 regiuni de H.G nr. 48/2013 dezvoltare stabilite prin Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala in România.

Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu este subordonata direct și nemijlocit ministrului mediului și schimbărilor climatice, fiind structura care coordonează organismele intermediare din care fac parte recurenții în cauză.

Prin urmare, este evident că atribuțiile individuale și abilitarea autorității în cadrul căreia recurenții își desfășoară activitatea nu sunt identice cu cele în raport de care se dorește stabilirea nivelului de salarizare .

În fine, având în vedere că Autoritățile de Management sunt subordonate direct și nemijlocit ministerelor de linie implicate în gestionarea instrumentelor structurale europene nerambursabile și că aceste autorități de management coordonează organismelor Intermediare, este evident că structurile în speță, Autorități de Management și Organisme Intermediare se află în raporturi de subordonare și coordonare, nefiind așadar, pe poziții de egalitate care să justifice aplicarea Ordinului Comun invocat și pentru personalul încadrat la organismele intermediare în ceea ce privește drepturile salariale echivalente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenților sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. împotriva sentinței nr. 122 din 2 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.