ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 07.10.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la: 1). recunoașterea dreptului său de a exercita profesia de avocat, dobândită conform Legii nr. 51/1995, modificată și republicată; 2). înscrierea sa pe lista avocaților care au dreptul să acorde asistență juridică din oficiu inculpaților.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5 din 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs recurentul a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și a reținut că pârâții nu au atribuții în organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Pretenția dedusă judecății nu presupune din partea pârâților exercitarea vreunei acțiuni, o obligație de a face ci, dimpotrivă, obligația lor constă în respectarea dreptului dobândit conform Legii nr. 51/1995 și să se abțină de la vreo acțiune prin care să-i conteste dreptul de a exercita profesia de avocat. Ambii pârâți au atribuții fundamentale în organizarea și funcționarea activității de justiție, iar activitatea avocațială este o latură importantă în realizarea actului de justiție. În final, recurentul a arătat că deține documentația necesară exercitării profesiei de avocat, iar prin sentința nr. 651/07.07.2014 pronunțată în dosarul penal nr. x/2012 al Judecătoriei Slatina s-a dispus achitarea sa. Față de aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 07.05.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 18.06.2018.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților-pârâți, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Controlul judiciar declanșat de reclamant are ca obiect recunoașterea dreptului reclamantului de a exercita profesia de avocat, dobândită conform Legii nr. 51/1995, modificată și republicată și înscrierea sa pe lista avocaților care au dreptul să acorde asistență juridică din oficiu inculpaților. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins cererea dedusă judecății ca inadmisibilă. Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Sub acest aspect recurentul-reclamant a solicitat să se constate că ambii pârâți au atribuțiuni fundamentale în organizarea și funcționarea activității de justiție, iar activitatea avocațială este o latură importantă în realizarea actului de justiție. Într-adevăr, ambii pârâți au atribuțiuni fundamentale în organizarea și funcționarea activității de justiție, însă pentru stabilirea calității procesuale pasive trebuie să existe identitate între persoana pârâtului și subiectul raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. Pe de altă parte, lipsa calității procesuale pasive în cadrul unui litigiu în contencios administrativ presupune că dreptul subiectiv sau interesul legitim afirmat de reclamant și a cărui realizare se urmărește prin promovarea acțiunii în justiție, nu se poate realiza față de cel chemat în judecată. Legea nr. 317/2004, republicată, reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și conține dispoziții cu privire la magistrați, respectiv: cariera magistraților, recrutarea, evaluarea, formarea și examenele magistraților, organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor, răspunderea disciplinară a magistraților. Așadar printre atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu figurează și cea privind recunoașterea calității de avocat a unei persoane sau înscrierea acesteia în tabloul avocaților care au dreptul să acorde asistență juridică din oficiu inculpaților. Hotărârea de Guvern nr. 625/2009 cu modificările și completările ulterioare reglementează organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și statuează în mod expres că Ministerul contribuite la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate după cum urmează: a) planifică strategic realizarea programului de guvernare prin elaborarea strategiilor și planurilor de acțiune în domeniul justiției; b) planifică strategic realizarea reformelor sistemului judiciar, implementarea politicilor publice de modernizare a acestuia și de prevenire și combatere a corupției și a criminalității organizate; c) reglementează cadrul normativ și instituțional al sistemului judiciar și al înfăptuirii justiției ca serviciu public; d) coordonează și controlează aplicarea unitară și respectarea normelor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor care se află în subordinea sau în coordonarea sa; e) asigură autoritatea prevăzută la art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată, potrivit legilor de organizare a sistemului judiciar și a înfăptuirii justiției ca serviciu public; f) veghează la respectarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești, prin mijloacele și procedurile puse la dispoziție prin prezenta hotărâre sau prin alte reglementări; g) reprezintă statul sau Guvernul în domeniul de activitate și competență specifice stabilite prin prezenta hotărâre sau prin alte reglementări; h) este autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare internaționale, potrivit tratatelor la care România este parte și instrumentelor juridice adoptate în cadrul Uniunii Europene; i) coordonează integrarea eforturilor de realizare a obiectivelor de referință specifice din cadrul Mecanismului de cooperare și verificare instituit prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 și integrează informațiile solicitate autorităților în virtutea acestei funcții; reprezintă statul și guvernul în cooperarea cu Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă fără putință de tăgadă că, Ministerul Justiției nu are competență în a recunoaște calitatea de avocat a unei persoane și nici a dispune înscrierea acestuia în registrul avocaților care au dreptul să acorde asistență juridică din oficiu inculpaților. Înalta Curte în acord cu prima instanță constată că în raport de dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., recurentul-reclamant trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, ceea ce în cauza de față presupune calitatea pârâților de autorități administrative competente să recunoască reclamantului dreptul de a exercita profesia de avocat și de a-l înscrie în tabelul avocaților care au dreptul să acorde asistență juridică din oficiu inculpaților. Întrucât în cauză nu se atacă vreun act emis de către intimații-pârâți și nici nu se solicită emiterea vreunui act, Înalta Curte constată că nu există un raport juridic între reclamant și acești pârâți, astfel încât nu există nici identitate între titularul obligației deduse judecății și calitatea de pârât. De altfel, prima instanță în mod corect a reținut că organizarea și exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr. 51/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare și că, doar Uniunea Avocaților din România are competența de a analiza dacă reclamantul deține calitatea de avocat, sau dacă se impune ca această calitate să îi fie recunoscută. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că intimații-pârâți nu au calitate procesuală pasivă, iar recursul este nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. art. 488 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.