ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată la data de 21.06.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și B., C. și D., a solicitat: anularea Rezoluției nr. x/27.01.2016 emise de Inspecția Judiciară; obligarea pârâților la întocmirea unui nou raport al Inspecției Judiciare; obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON; anularea Rezoluției nr. x/11.04.2016; cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
2.1. Prin sentința nr. 2897 din data de 10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
"Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 47 alin. (1) lit. b raportat la art. 47 alin. (5) și art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004.
Respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în sector 6, București, Calea x, nr. 141B, și respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Rezoluției nr. x/11.04.2016 emise de Inspecția Judiciară și respinge acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., C. și D., în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea Rezoluției nr. x/27.01.2016 emise de Inspecția Judiciară și obligarea la întocmirea unui nou raport, și respinge aceste capete de cerere, formulate în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge capetele de cerere privind anularea Rezoluției nr. x/27.01.2016 emise de Inspecția Judiciară și obligarea la întocmirea unui nou raport, formulate în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, și capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale, formulat de reclamantul A., cu domiciliul în sector 6, București, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, cu sediul în sector 5, București, B., cu domiciliul ales în sector 5, București, C., cu domiciliul ales în sector 5, București, și D., cu domiciliul ales în sector 5, București, ca neîntemeiate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată."
Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2017, reclamantul a solicitat completarea sentinței civile nr. 2897/10.07.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 65 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
2.2. Prin sentința nr. 3409 din data de 02.10.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, B., C. și D.; s-a dispus completarea sentinței civile nr. 2897/10.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în sensul că s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 65 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 317/2004, ca inadmisibilă.
Recursul
Împotriva sentinței nr. 3409 din data de 02.10.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..
În motivarea căii de atac, recurentul a susținut în esență că instanța de fond, în motivarea dată soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 65 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 317/2004, nu indică un real temei de drept.
Pe de altă parte, motivarea instanței de fond este contradictorie în privința condiției referitoare la legătura cu soluționarea cauzei a normei vizate de excepție, motiv de recurs ce cade sub incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
A mai invocat recurentul prevederile art. 6 (1) CEDO și ale art. 20 din Constituție.
De asemenea, recurentul a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Apărările intimaților
Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 20 noiembrie 2017 și, respectiv 4 decembrie 2017, intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară au solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței nr. 3409/02.10.2017 ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale fiind corectă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În legătură cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul trimite la caracterul contradictoriu al motivării sentinței atacate. Recurentul, însă, nu prezintă argumente care să susțină aceste afirmații. Motivarea sentinței este coerentă și este rezultatul cercetării judecătorești. Contradicțiile invocate nu există, susținerile recurentului fiind interpretări nefondate ale considerentelor sentinței.
Alte critici se referă la greșita aplicare a normelor de drept material, subsumându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Examinând cererea ce sesizare a instanței de contencios constituțional, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond de respingere a acesteia ca inadmisibilă a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu exercitarea controlului de constituționalitate a unui text de lege este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.
Așadar, potrivit acestui act normativ: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."
Din examinarea textului de lege citat se desprinde concluzia că pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: excepția să fi fost ridicată în fața unei instanței judecătorești, textul de lege criticat să aibă legătură cu soluționarea litigiului, aceasta să se refere la neconstituționalitatea unei dispoziții unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și nu în ultimul rând să fie îndeplinită și condiția negativă ca dispoziția criticată să nu fi fost deja declarată ca neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Verificând îndeplinirea acestor condiții în speța de față, în mod corect Curtea de apel a constatat că pentru textele de lege vizate de excepția de neconstituționalitate, și anume art. 65 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul conținut "(1) Se înființează Inspecția Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul București, prin reorganizarea Inspecției Judiciare. […] (3) Inspecția Judiciară acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate", nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale nu au legătură nici cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și nici cu soluționarea cauzei.
Din lecturarea conținutului textelor de lege criticate rezultă că acestea privesc înființarea și organizarea Inspecției Judiciare, precum și principiile în baza cărora se desfășoară activitatea inspectorilor judiciari, aspecte care nu au nicio relevanță în ceea ce privește cauza dedusă judecății, având ca obiect anularea unor rezoluții declasare emise de Inspecția Judiciară.
De altfel, recurentul reclamant nu a indicat în cererea de chemare în judecată, drept motiv de nelegalitate a rezoluției contestate, nerespectarea art. 65 din Legea nr. 317/2004).
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3409 din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.