ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.10.2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, să se constate nelegalitatea Rezoluției nr. x din 15.12.2017 de clasare a sesizării înaintate de către petenții B. și A. și înregistrate cu nr. x la Direcția de inspecție pentru procurori din cadrul Inspecției Judiciare.

Au mai solicitat, în esență, și cercetarea disciplinară a magistraților, procurori și judecători, care au instrumentat și, respectiv, au pronunțat soluția în Dosarul nr. x/2016.

1.2. Prin cererea modificatoare a acțiunii, depusă la data de 03.04.2018, reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 48 C. pen., art. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 148 C. proc. pen. prin raportare la normele conținute în Cap. III din Legea nr. 339/2005.

Prin Sentința civilă nr. 3.196 din 4 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

A respins excepția tardivității modificării acțiunii, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a apreciat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, admiterea excepției neavând niciun efect concret în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în ceea ce privește respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamanții A. și B. au declarat recurs.

Au menționat, în cuprinsul cererii, că urmează ca motivele de nelegalitate să le formuleze în fața instanței de recurs, în funcție de motivarea hotărârii.

Intimații-pârâți au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

5.1. Recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurenții-reclamanți nu au indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Recursul a fost declarat la data de 06.07.2018, în termenul prevăzut de lege, de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În cauză, sentința de fond a fost comunicată la domiciliul ales al reclamanților, sediul apărătorului ales, la data de 30.07.2018. Astfel, deși termenul pentru motivarea recursului, de 48 de ore, a început să curgă de la această dată, nici până la termenul de azi, 1 noiembrie 2018, recurenții nu au motivat cererea de recurs.

5.2. Reține Înalta Curte că orice cerere adresată instanței trebuie să conțină motivele acesteia.

De asemenea, o cale de atac, chiar dacă este devolutivă, trebuie să arate motivele pentru care instanța de fond a greșit.

Acest aspect a fost reținut și de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 321 din 8 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Instanța de contencios constituțional a statuat că "(...) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

Or, în cauză, recurenții-reclamanți nu au adus nicio critică hotărârii recurate, prin raportare la argumentele reținute de instanța de fond și la soluția pronunțată.

5.3. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. și B. împotriva Sentinței nr. 3.196 din 4 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED