ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamanții A.,B., C., D. și S.C. E. S.R.L au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Bio - Diversitate, Autoritatea de Management POS Mediu și Asociația F. anularea Proiectului "Protejarea pădurilor-conservarea biodiversității și conștientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSCI0163 Pădurea Mogoș-Matele, proiect cofinanțat din fondul European de Dezvoltare Regionala prin POSM 2007-2010, cât și a Planului de Management al Sitului de importanță Comunitară ROSCI 0162-Padurea Mogoș-Mâțele, beneficiar fiind Asociația F.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 99/2015 pronunțată în data de 7 aprilie 2015, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A., B., G., C., D., S.C. E. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Bio-Diversitate, Autoritatea de Management POS Mediu, și Asociația F., având ca obiect anulare act administrativ.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 99 din data de 7 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal recurenții-reclamanți A., B., G., C., D., S.C. E. S.R.L. Galați au formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, susțin recurenții că la pag. 3 alin. (10) din sentința recurată, instanța de fond în considerentele acesteia, deși precizează că, "Relativ la motivele de nelegalitate expuse de reclamanți în acțiune se reține că acestea au în vedere următoarele aspecte: lipsa consultării și acordul reclamanților la elaborarea proiectului și a planului de management: abuzul a fost făcut cu scopul de a obține cofinanțare din fonduri europene și nu pentru derularea proiectului, întocmirea în fals a formularului standard Natura 2000", hotărârea nu cuprinde și motivele/raționamentul acesteia privind înlăturarea afirmațiilor reclamanților din acțiune, susținute cu înscrisuri, referitoare la abuzul custodelui AJVPS Galați practicat în vederea obținerii de fonduri europene prin implementarea acestui proiect în scopuri personale și nicidecum pentru derularea proiectului.

Consideră recurenții-reclamanți că acest aspect echivalează de fapt cu o nemotivare a acestui capăt de cerere, în sensul respingerii lui sau a admiterii acestuia.

Totodată, menționează recurenții că instanța de fond nu a motivat în niciun fel susținerile lor, dovedite și necontestate de pârâți, cu înscrisuri și planșe foto, vizând și faptul că în planul de management la capitolul "Vulnerabilitate"- formularul standard Natura 2000 este înscrisă următoarea mențiune: "datorită retrocedării către persoane fizice presiunea asupra pădurii poate crește în viitorul apropriat".

Prin simpla lecturare a considerentelor reținute de instanța de fond pentru care a fost respinsă acțiunea, rezultă că aceasta nu a făcut altceva decât să însereze o serie de texte de legi, fără a dezvolta și prezenta și raționamentele pentru care a ajuns la concluzia de respingere; această inserare în sentința recurată a unor texte de lege echivalează cu nemotivarea hotărârii, practica judiciară a instanței supreme fiind constantă în ultimul timp sub acest aspect.

Pe de altă parte, tot în considerente, instanța de fond apreciază că din textele de lege menționate se trage concluzia că, la elaborarea planului de management nu este nevoie de implicarea proprietarilor particulari, însă tot instanța de fond la pg. 4 alin. (4) din sentință precizează că "De asemenea li s-a pus în vedere că participarea proprietarilor de terenuri/pădure la elaborarea și implementarea planului de management este importantă, întrucât potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 57/2007" or, în această situație, solicit a se constata că raționamentul logico-juridic avut în vedere de către instanța de fond pentru respingerea acțiunii se bazează pe motive contradictorii: odată spune că nu este nevoie de consultarea și implicarea recurenților și tot în considerente reține că s-a pus în vedere proprietarilor că este nevoie de implicarea/participarea la elaborarea planului de management.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia " Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", susțin recurenții că instanța de fond, în mod greșit, cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în prezenta cauză, reține în principal că nu este nevoie de implicarea și consultarea recurenților - reclamanților la elaborarea planului de management și că întocmirea în fals a formularului standard Natura 2000, în sensul celor arătate, nu este dovedită și nu poate fi primită, fiind doar o simplă alegație.

Pe acest aspect, susțin recurenții - reclamanți că, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (formularul standard Natura 2000 care face parte integrantă din "proiectul Protejarea pădurilor - conservarea biodiversității și conștientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoș-Matele"), rezultă fără niciun dubiu că au fost întocmite în fals; instanța de fond trebuia să constate acest lucru din simpla lecturare a acestor două formulare, din anul 2006 și anul 2011 când a fost actualizat, de unde rezultă că la momentul identificării sitului, persoanele responsabile trebuiau, din documentația cadastrală, să "cunoască cine este proprietarul terenului și pădurii aferente, în raport și de actele de proprietate depuse la dosarul cauzei privind dovada proprietății reclamanților-recurenți. Mai mult, în acest formular la pct. 4.5 se face precizarea că "padurea este în prezent subiect al Legii nr. 247/2005 privind retrocedarea către foștii proprietari, persoane fizice", un alt fals în înscrisuri menționat cu menirea de a evita obligația autorităților, legală de altfel, de a solicita implicarea, consultarea și participarea proprietarilor de terenuri și pădure la elaborarea planului de management al acestei arii naturale protejate, retrocedarea întregii suprafețe petrecându-se până în anul 2010. Or, din actele de proprietate (contracte de vânzare-cumpărare, etc.) ale reclamanților rezultă că aceștia au devenit proprietari până în anul 2010 iar actualizarea formularului standard Natura 2000 s-a efectuat în 2011. Pârâții-intimați au depus la dosarul cauzei, în fond, un formular standard Natura 2000, care conține ștersături și prezintă un alt format care niciodată nu a existat, dorindu-se practic inducerea în eroare a instanței de judecată cu acest înscris.

Apreciază recurenții - reclamanți că instanța de fond, aplicând greșit normele de drept material din prezenta cauză, a îndepărtat netemeinic argumentele juridice suficiente și probate cu privire la întocmirea în fals a acestui formular standard Natura 2000. Menționarea unei nerealități în acest formular, a condus nemijlocit la evitarea implicării și consultării recurenților, a proprietarilor în elaborarea planului de management, încălcându-se astfel obligațiile legale pe care pârâții trebuiau să le respecte.

Cât privește neimplicarea și neconsultarea recurenților, în calitate de proprietari ai pădurii unde se află aria naturală protejată, este evident că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv încălcarea acestor norme. Însăși această instanță de judecată ne precizează în considerentele reținute în hotărâre că, participarea proprietarilor pădurii (reclamanții) la elaborarea și implementarea planului de management este importantă potrivit dispozițiilor legale menționate, dar surprinzător, tot în considerente reține că legiuitorul, dacă ar fi voit și implicarea proprietarilor particulari la elaborarea planului de management, ar fi prevăzut acest lucru în textul actului normativ.

În continuare, recurenții reiterează susținerile formulate în fața instanței de fond.

În concluzie, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință anularea administrative menționate în acțiunea introductivă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenții - reclamanți a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Asociația F., solicitând respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat Note Scrise, în cuprinsul cărora a susținut că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurenții - reclamanți, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții - reclamanți au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte Asociația F., în cadrul căruia a combătut susținerile acesteia, solicitând deopotrivă instanței de judecată să constate că toate aspectele invocate de aceasta în întâmpinare sunt nefondate, motiv pentru care se impune respingerea acestora, urmând a se constata că recursul formula teste temeinic și legal.

Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea de ședință din 19 iunie 2018, a admis în principiu recursul declarant în cauză și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 6 noiembrie 2018 dispunând citarea părților.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2018 instanța, constatând că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut în scris judecarea în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei.

Ulterior, la data de 14 ianuarie 2019 recurenții - reclamanți au depus cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța fixând termen în acest sens, la data de 19 februarie 2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analiza motivelor de casare invocate de recurenții-reclamanți

Examinând cauza și sentința atacată, pe fondul recursului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că,

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că acțiunea reclamanților, de anulare a Proiectului "Protejarea pădurilor-conservarea biodiversității și conștientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSCI0163 Pădurea Mogoș-Mâțele cât și a Planului de Management al Sitului de importanță Comunitară ROSCI 0162 - Pădurea Mogoș-Mâțele, este nefondată.

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că acțiunea promovată de recurenții - reclamanți este nefondată, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurenților, în sensul că " instanța de fond nu a motivat în niciun fel susținerile noastre . . . . . . . . . .vizând și faptul că, în planul de management la capitolul "Vulnerabilitate" - formularul standard Natura 2000 este înscrisă următoarea mențiune" datorită retrocedării către persoane fizice presiunea asupra pădurii poate crește în viitorul apropiat", apreciind că instanța de judecată nu trebuie să se refere în motivare la fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamanți în cererea de chemare în judecată, aceasta având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune, ceea ce instanța de fond a și făcut.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanță reținând corect situația de fapt și, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar apreciază că aceste susțineri prezentate de recurenți nu sunt relevante sub aspectul constatării nelegalității actelor contestate. În plus, condiționalul "poate", inserat, lasă posibilitatea ca previziunea să nu fie certă.

De asemenea, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în cauza de față, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță; lipsa de motivare neputând fi reținută, raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

În ceea ce privește susținerea recurenților, în sensul că "raționamentul logico juridic avut în vedere de către instanța de fond ... se bazează pe motive contradictorii", Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, neexistând nici o contradicție a instanței de fond. Faptul că în considerentele hotărârii instanța de fond a menționat că "din interpretarea textului rezultă cu evidență că elaborarea planului de management este apanajul custodelui", iar apoi că "li s-a pus în vedere că participarea proprietarilor de terenuri la elaborarea și implementarea planului de management este importantă", nu poate fi interpretat în sensul că instanța s-a contrazis; din cele două afirmații putându-se cu ușurință deduce concluzia că "participarea proprietarilor la elaborarea și implementarea planului de management este importantă, dar nu obligatorie, fiind "apanajul custodelui" instanța de fond menționând, de altfel, în cuprinsul hotărârii și temeiul de drept ce conferă custodelui competența exclusivă de a elabora planurile de management și regulamentele (art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, fila x din hotărâre).

Astfel, instanța de control juridic constată că hotărârea respectă exigențele cerute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru a fi considerată motivată, judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că nemulțumirea recurenților - reclamanți cu privire la hotărârea primei instanțe nu susțin opinia că instanța de fond ar fi soluționat cauza pe baza unor considerente contradictorii sau că nu ar fi analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Față de aceste considerente Înalta Curte apreciază că toate criticile recurenților subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind temeinic motivată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că și acesta este nefondat, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În mod corect a reținut prima instanță că, dat fiind obiectul acțiunii în anulare promovată de recurenții - reclamanți - respectiv Proiectul " Protejarea pădurilor - conservarea biodiversității și conștientizarea publicului, cod SMIS - CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoș-Mâțele, cât și Planul de Management al Sitului de importanță Comunitară ROSCI 0162 - Pădurea Mogoș-Mâțele, raportat la dispozițiile art. 4 pct. 23 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011 și art. 7 din același act normativ, recurenților - reclamanți nu le-a fost îngrădit dreptul de proprietate, în condițiile în care "regimul de protecție se stabilește indiferent de destinația terenului și de deținător, iar respectarea acestuia este obligatorie".

Cât privește susținerile recurenților - reclamanți, în sensul că s-ar fi întocmit în fals formularul standard Natura 2000, din anul 2006 și din anul 2011, când a fost actualizat, nu pot fi primite, fiind doar simple alegații, neprobate printr-un înscris emis de organele competente, instanța de contencios neavând competența de a stabili veridicitatea unui act presupus fals. Astfel cum se poate observa, recurenții s-au limitat la a face simple afirmații, nesusținute de o plângere penală de înscriere în fals, la organele competente.

Referitor la motivul invocat de recurenții - reclamanți, de anulare a Proiectului " Protejarea pădurilor - conservarea biodiversității și conștientizarea publicului, cod SMIS - CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoș-Mâțele" pentru neimplicarea și neconsultarea recurenților, ca proprietari ai pădurii, în mod temeinic a reținut prima instanță că, din corespondența purtată cu pârâta - autoritate centrală, rezultă că reclamanții au fost încunoștiințați că realizarea și implementarea planului nu afectează dreptul lor de proprietate și nici nu presupune oprirea sistematică a producției de lemn. Astfel cum rezultă din aceeași corespondență, li s-a adus la cunoștință recurenților - reclamanți că "elaborarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0163 Pădurea Mogoș-Mâțele presupune implicarea și participarea proprietarilor de terenuri", ceea ce nu înseamnă că tot aceștia vor și elabora acest Plan de management; în mod corect judecătorul fondului reținând că "în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007". Pentru Ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management și regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului/instituțiile din subordinea acesteia, după caz și se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale ...".

Din documentația depusă la dosarul de fond de către intimata Asociația F. (dosar fond) se constată că aceasta a organizat acțiuni de consultare a publicului și a autorităților publice interesate de întocmirea și efectele implementării planului de management a ariei naturale protejate de interes comunitar Pădurea Mogoș-Mâțele, organizându-se Caravana Info Mediu, la care au fost invitați și proprietarii terenurilor, inclusiv recurenții - reclamanți. Față de acestea, Înalta Curte apreciază susținerea recurenților referitoare la "neconsultarea proprietarilor pădurii" în elaborarea Planului de management, neîntemeiată.

Cât privește afirmația recurenților în sensul că nu s-au făcut mențiuni în documentația cadastrală" aria naturală - Situl Natura 2000 x Pădurea Mogoș-Mâțele), în mod judicios a reținut instanța de fond că acesta nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor contestate, sancționat ca atare de dispozițiile legale incidente, reținând și că această obligație nu incumbă intimaților - pârâți.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurenților ca nefondate, constatând că sentința ce formează obiectul recursului a fost redactată cu respectarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ., judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanții A., B., G., C., D. și S.C. E. S.R.L. Galați, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B., G., C., D. și S.C. E. S.R.L. Galați împotriva Sentinței nr. 99/2015 din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM