ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1387/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

S-a constatat, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., că de la data de 19 iunie 2018, când s-a dispus măsura suspendării în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din cod, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, neîndeplinindu-se niciun act de procedură.

În ceea ce privește cererea înregistrată la curtea de apel sub nr. x din 19 iunie 2018, s-a constatat că, așa cum rezultă din rezoluția președintelui de complet, aceasta a fost depusă după terminarea ședinței de judecată, astfel încât nu putea influența măsurile dispuse de instanță până la închiderea dezbaterilor.

Cum nici prin această cerere și nici prin vreuna formulată ulterior recurenta nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei și nici nu a atacat încheierea prin care s-a dispus măsura suspendării, curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile perimării.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta A., prin care a prezentat o serie de aspecte de fond ale dosarului.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare, la 6 mai 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost analizat în complet de filtru la 7 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia părților pentru depunerea punctelor de vedere.

La 20 mai 2019, s-au înregistrat notele depuse de recurentă, prin care a prezentat o serie de aspecte legate de evoluția dosarului finalizat prin decizia atacată. Totodată, a arătat că în mod ilegal s-a menționat posibilitatea atacării deciziei cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, în condițiile în care decizia a fost redactată la 18 ianuarie 2019 și i-a fost comunicată la 24 ianuarie 2019, recursul fiind deci declarat în termen.

Susținerile privind declararea în termen a recursului au fost reiterate de recurentă și prin înscrisul înregistrat la 8 iulie 2019.

Prin rezoluția din 7 iunie 2019 s-a acordat termen la 18 septembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți:

Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea.

În speță, se constată că Decizia civilă nr. 23 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 15 ianuarie 2019, iar recursul a fost depus la poștă la 29 ianuarie 2019, cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ. și care se împlinea la 21 ianuarie 2019.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei din punctul de vedere la raport referitoare la exercitarea în termen a căii de atac, în speță neavând relevanță data redactării, respectiv a comunicării deciziei atacate, de vreme ce termenul de recurs se calculează în raport de data pronunțării hotărârii.

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 23 din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL