ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2580/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17 din 1 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.G.N. Transgaz S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor al fostului Minister al Fondurilor Europene).

Învestit prin declinare, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 206 din 13 martie 2018, a admis excepțiile de necompetență funcțională și teritorială invocate din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Economiei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Sibiu și Tribunalul București, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul nr. x/2017 instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a VI-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Economiei, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați la plata sumei de 908.001,30 RON, precum și la plata dobânzii legale.

Reclamanta deține dreptul de proprietate asupra produsului "protecția mecanică suplimentară (2060 metri liniari)" în baza facturii fiscale nr. x/31.07.2014 și a procesului-verbal de recepție încheiat cu B., valoarea de refacturare fiind de 790.266,61 RON iar plata către B. realizându-se prin compensare cu prețul materialelor de izolație pe care reclamanta le-a furnizat către B..

Reclamanta a arătat că a înțeles să cheme în judecată cei doi pârâți dat fiind relativa incertitudine cu privire la calitatea de proprietar al conductei (bun imobil) la care s-a incorporat bunul proprietatea reclamantei, în considerarea faptului ca, potrivit art. 3 alin. (2) rap la pct. 17 din Anexa 1 din Legea nr. 213/1998 conductele de transport al gazelor naturale sunt în proprietatea publica a Statului Român.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în recuperarea prejudiciului creat prin ingerința în dreptul său de proprietate.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ sau repararea pagubei cauzate și nici constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel cum dispun prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Reclamanta a arătat, în cererea de chemare în judecată că, în cauză, competența aparține Tribunalului București, secția Civilă, în baza art. 95 pct. 1 și art. 111 noul C. proc. civ., iar temeiul de drept al pretențiilor sale îl reprezintă, în principal, art. 580 alin. (2) C. civ., art. 537 C. civ. și, în subsidiar, art. 598 C. civ. (accesiunea mobiliară/imobiliară) sau art. 1345-1348 C. civ. (îmbogățire fără justă cauză).

Obiectul principal al prezentei cereri este de 908.001,3 RON astfel că tribunalului îi aparține competența materială în soluționarea prezentei cauze în primă instanță.

Potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește și indică temeiul de drept al acțiunii formulate.

Având în vedere că acțiunea nu derivă dintr-un raport de drept administrativ și nici dintr-un contract de achiziții publice ci din dreptul de proprietate al reclamantei asupra unor materiale de izolare și care au fost încorporate într-o lucrare fără ca reclamantei să i se achite contravaloarea acestor materiale, competența de soluționare aparține Tribunalului București, secția Civilă.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Economiei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.