ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 46/2020

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 14 noiembrie 2019, petenta A. a solicitat luarea măsurilor legale necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația, ca nefondată.

În motivarea încheierii, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., întrucât termenul de 3 zile stabilit pentru soluționarea cererii de înscriere prin dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 se aplică doar la judecata în primă instanță, nu și la judecata apelului pentru care, prin dispozițiile art. 11 alin. (4) din ordonanță, se prevede doar judecata "de urgență", fără a se statua și cu privire la durata termenului care se circumscrie acestei sintagme.

Cât privește succesiunea termenelor de judecată din prezenta cauză, s-a reținut că acestea au fost acordate cu respectarea planificării, completul de judecată neavând stabilite ședințe la termene de judecată mai scurte.

S-a apreciat, totodată, că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât împrejurările invocate de petentă (întreruperea dezbaterilor la termenul de judecată din 16 octombrie 2019 pentru a se pune în discuție legalitatea procedurii de citare, urmare a statuării în sensul că orice persoană care depune apel trebuie citată, cu ignorarea caracterului derogatoriu de la dreptul comun al dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000), nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de acest text de lege.

Împrejurarea că, într-adevăr, la termenele de judecată acordate ulterior au fost depuse cereri noi de apel, s-a reținut că nu poate fi imputată instanței de apel, întrucât această posibilitate este permisă de dispozițiile art. 534 alin. (4) C. proc. civ.. Dat fiind că măsura citării noilor apelanți (aspect care a determinat amânarea judecății) a fost motivată în cuprinsul încheierii de ședință din 16 octombrie 2019, s-a apreciat că aspectele invocate de petentă prin contestație se constituie în critici la adresa raționamentului instanței de apel, critici care nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual ca, de altminteri, nici chestiunea privind raportul dintre dispozițiile speciale ale art. 11 din O.G. nr. 26/2000 și cele de drept comun, prevăzute de art. 534 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere petenta A. solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) și art. 525 C. proc. civ., luarea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, cu consecința acordării cuvântului părților asupra apelurilor exercitate în cauză.

În motivarea plângerii, petenta a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora contestația privind tergiversarea procesului poate fi formulată când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat.

În dezvoltarea acestei critici, petenta afirmă că interpretarea dată de instanța de apel sintagmei "de urgență și cu precădere", prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 26/2000, este greșită.

Anume, petenta arată că atâta timp cât legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 un termen de soluționare a cererii de înscriere, de 3 zile de la data depunerii, eadem ratio, termenul de soluționare a apelului nu poate fi de 30 de ori mai lung. Contrar considerentelor instanței de apel, petenta susține că dispozițiile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 trebuie aplicate, prin analogie, și la judecata în apel, dat fiind că aceste din urmă dispoziții legale nu reprezintă o excepție de strictă interpretare cu privire la judecata în primă instanță ci, dimpotrivă, un termen legal care este aplicabil fiecărei etape a procedurii necontencioase de înscriere.

Petenta susține, totodată, că în cauză era incident și cazul de tergiversare prevăzut de dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. (instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului)

Anume, petenta arată că instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a estima durata cercetării procesului, obligație care îi revenea potrivit dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea că, prin încheierea atacată cu plângere, nu s-a răspuns acestei critici.

Petenta susține, totodată, că deși a acordat cuvântul părților în dezbaterea apelului la termenul de judecată din 16 octombrie 2019, ulterior, instanța de apel a revenit asupra propriei constatări privind legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a părților, contrar prevederilor art. 237 și 239 C. proc. civ. care instituie caracterul subsecvent al etapei cercetării procesului și al etapei dezbaterilor, și, respectiv, a refuzat să aplice posibilitatea de a nu mai cita titularii noilor cereri de apel în acord cu dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 26/2000 (norme derogatorii de la art. 532 alin. (1) C. proc. civ.), care impun concluzia potrivit căreia părți în etapa apelului pot fi doar părțile din primă instanță.

Procedând astfel, petenta susține că instanța de apel a permis tergiversarea sine die a procesului, întrucât, în ziua fiecărui termen de judecată, se înregistrează cereri de apel noi, iar instanța, în vederea citării noilor apelanți, dispune amânarea procesului, aspect care pune în discuție încălcarea de către aceasta a obligației de soluționare a cauzei într-un termen optim și previzibil (în acest sens și Decizia civilă nr. 70 din 17 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Analizând plângerea, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., contestația privind tergiversarea procesului poate fi formulată când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de asigura, în acord cu exigențele normelor europene și jurisprudența instanței de contencios european, dreptul părții la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, drept consacrat de art. 6 C. proc. civ. (la rândul său, o aplicare a art. 6 parag.. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului) și de a sancționa conduitele procesuale care nu se supun acestor rigori.

În speță, contestând modalitatea de desfășurare a judecății, petenta a susținut, în esență, că felul în care se desfășoară judecata în fața instanței de apel este în afara oricărei rezonabilități și predictibilități a actului juridic.

Printre alte argumente, petenta a arătat că judecata cauzei este supusă unor norme de drept speciale, anume dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații (pe viitor, O.G. nr. 26/2000), care sunt derogatorii de la dreptul comun dar care, nefiind aplicate cu strictețe, ci prin coroborarea doar a unora dintre acestea cu dispozițiile dreptului comun, au generat un șir nesfârșit de amânări ale procesului.

Anume, petenta a înțeles să critice modalitatea în care instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 prin coroborare cu dispozițiile art. 534 alin. (4) C. proc. civ., creând, astfel, o lex tertia, spre deosebire de dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași ordonanță, cu privire la care a reținut că se impun a fi aplicate cu prioritate, întrucât sunt derogatorii de la dispozițiile art. 532 alin. (1) C. proc. civ.

Petenta a arătat că de la acest moment al judecății apelului, 23 octombrie 2019, procedura judiciară nu a mai avansat, temporizarea soluționării cauzei fiind determinată de înregistrarea repetată de către terțe persoane a unor cereri de apel depuse în ziua stabilită ca termen de judecată și de amânarea procesului în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu titularii noilor cereri de apel, în aplicarea dispozițiilor dreptului comun.

Contrar celor reținute prin hotărârea atacată cu plângere, petenta a susținut că se impunea a fi primită critica relativă la lipsa de consecvență a instanței învestite cu judecata apelului care, pe de o parte, a reținut ca fiind aplicabile cauzei dispozițiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 26/2000, derogatorii de la normele de drept comun prevăzute de art. 532 alin. (1) C. proc. civ., nu însă și dispozițiile art. 11 alin. (3) din aceeași ordonanță, atâta timp cât această chestiune de drept a generat amânarea judecății cauzei la termenele de judecată acordate ulterior situând, astfel, procedura judiciară a apelului în afara previzibilității, caracterului optim și rezonabil al judecății.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aplicarea diferențiată a normelor procedurale speciale, prevăzute de O.G. nr. 26/2000, anume, a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din ordonanță, ca norme derogatorii de la dreptul comun, și, respectiv, a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din aceeași ordonanță, ca norme ce se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 531 alin. (4) C. proc. civ., se constituie în cauza care a făcut ca judecata apelului să devină lipsită de orice predictibilitate, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil și în termen optim, statuat la nivel de principiu prin dispozițiile art. 6 C. proc. civ.

Sub acest aspect, al duratei procedurii și al lipsei previzibilității și caracterului rezonabil al termenului de finalizare a judecății, în contextul în care apelul, care trebuia judecat, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) O.G. nr. 26/2000, de urgență și cu precădere, trenează din data de 23 octombrie 2019, contestația privind tergiversarea procesului trebuia apreciată ca întemeiată, soluția în sens contrar a instanței de apel fiind eronată.

Aceasta, întrucât, prin modalitatea inconsecventă de interpretare și aplicare a normelor speciale, prevăzute de O.G. nr. 26/2000, a căror incidență, la speță, instanța de apel o recunoaște și o neagă deopotrivă, s-a temporizat de o manieră nepermisă procedural judecata în apel, a cărei finalitate este lipsită de orice previzibilitate, față de înregistrarea succesivă a unor noi apeluri, la termenele de judecată acordate, cu toată procedura aferentă acestora, inclusiv procedura de citare a titularilor acestor cereri, ca părți în proces.

Verificând, numai formal, dacă poate exista un temei de drept al înregistrării succesive a unor noi cereri de apel depuse la termenele de judecată acordate și concluzionând în sens afirmativ, cu trimitere la dispozițiile dreptului comun, art. 534 alin. (4) C. proc. civ., instanța de apel nesocotește, parte din propriile statuări și, astfel cum s-a arătat prin contestație, împrejurarea că judecata cauzei se desfășoară într-o procedură judiciară specială, anume în cea prevăzută de dispozițiile O.G. nr. 26/2000.

Această concluzie, care, astfel cum s-a arătat, ignoră caracterul special al procedurii prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 26/2000, a făcut ca nicio previziune în legătură cu finalizarea judecății să nu poată fi făcută, deși actul normativ menționat stabilește, prin dispozițiile art. 11 alin. (4), că apelul se soluționează (...) de urgență și cu precădere, în condițiile în care, în mod repetat, s-au depus cereri noi de apel de către terțe persoane iar judecata cauzei a fost amânată în vederea realizării procedurilor de citare cu titularii acestor cereri.

În consecință, văzând că instanța de apel nu este consecventă în ceea ce privește modalitatea de organizare a judecății într-un proces aflat sub incidența unui act normativ special, care face inaplicabile normele de drept comun, părților fiindu-le încălcat, astfel, dreptul la soluționarea procesului lor într-un termen optim și previzibil, în temeiul art. 525 alin. (2) coroborat cu art. 522 alin. (1) și (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte va admite plângerea formulată de petentă împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de respingere a contestației privind tergiversarea procesului.

Față de aceste elemente, care s-au impus analizei cu prioritate, vizând nesocotirea, în sine, a duratei procedurii judiciare, celelalte critici privind maniera în care instanța de apel a omis estimarea duratei procesului conform dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. proc. civ., a dispus la termenul de judecată din 16 octombrie 2019 asupra legalității procedurii de citare a titularilor noilor cereri de apel și respectiv, privind incidența dispozițiilor art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., nu se mai impun a fi verificate.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 525 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația privind tergiversarea procesului și va dispune ca instanța de apel să continue judecata procesului cu luarea măsurilor procesuale adecvate impuse de art. 11 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 26/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite plângerea formulată de petenta A. împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de respingere a contestației privind tergiversarea procesului.

Admite contestația la tergiversare și dispune ca instanța să continue judecata cu luarea măsurilor procesuale adecvate impuse de art. 11 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 26/2000.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - CL