ÎCCJ, Decizia nr. 215/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Încheierea din 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea formulată de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și a art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

II. Calea de atac formulată

Împotriva Încheierii din 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, la data de 19 martie 2019 a declarat recurs formal A., menționând că cererea va fi completată cu motivele de recurs, după ce va intra în posesia motivării hotărârii atacate.

III. Dispozițiile legale aplicabile

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Art. 29 - (...)

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

C. proc. civ.:

"Art. 470 - (...)

(5) În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

(...)

Art. 487 - Motivarea recursului

(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

(...)

Art. 489 - Sancțiunea nemotivării recursului

(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

IV. Hotărârea instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul, după cum se va arăta în continuare:

Încheierea din 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, ce face obiectul recursului, a fost comunicată recurentei atât la adresa domiciliului său, la data de 5 iulie 2019, cât și la adresa sediului avocatului ales, la data de 27 iunie 2019.

Deși declarat în termenul legal de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul formulat de A. împotriva Încheierii din 18 martie 2019 nu a fost și motivat în termenul de 48 de ore de la comunicarea hotărârii atacate, potrivit exigențelor art. 487 alin. (1), raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ.

Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., cum nu au fost constatate motive de casare de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, va fi admisă excepția nulității recursului, invocată de intimata B. și se va constata nulitatea recursului.

Înalta Curte nu poate lua act de declarația recurentei de renunțare la judecata recursului, formulată după rămânerea în pronunțare, prin notele scrise depuse la dosar la data de 14 octombrie 2019, întrucât această declarație nu a fost făcută în condițiile și termenele prevăzute de art. 404 și, respectiv art. 406 din C. proc. civ.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata B., Înalta Curte reține că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 451 din C. proc. civ., cheltuielile de judecată sunt cele efectuate pentru derularea litigiului principal aflat pe rolul instanței, acordarea lor depinzând de rezultatul acestuia, în sensul că pot fi solicitate prin cerere accesorie ori pe cale separată.

Fundamentul suportării cheltuielilor de judecată este determinat de culpa procesuală care se stabilește în cadrul litigiului principal desfășurat între părți și de necesitatea despăgubirii integrale a părții declarate în instanță drept câștigătoare a procesului.

Cu alte cuvinte, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., creditorul obligației având ca obiect cheltuieli de judecată trebuie să fie partea care câștigă procesul, în sensul unei recunoașteri a dreptului său prin hotărâre.

Or, în cauză judecata poartă doar asupra unui incident procesual reprezentat de cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, formulată de recurenta A. în cadrul Dosarului nr. x/2018, care a și primit o soluționare definitivă.

Controlul a posteriori, pe calea excepției de neconstituționalitate reprezintă o atribuție reglementată de art. 146 lit. d) din Constituție, iar instanța judecătorească nu constituie decât un prim filtru legal în ce privește cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege expres și limitativ.

Prin urmare, cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimata intervenientă accesorie B., care trebuie să aibă ca temei culpa procesuală a celui care le-a provocat, nu poate fi admisă într-un dosar care nu vizează fondul litigiului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata B., va constata nulitatea recursului și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de aceeași intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata B.

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM