Decizia nr. 461/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 191 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2016, reclamantul Orașul Bocșa prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea actului administrativ Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20.04.2016 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/22.12.2011, proiect cod SMIS 6907 cu titlul Reabilitare peisageră a parcului Pescăruș și a spațiilor verzi aferente străzii Republicii și străzii Funicularului, oraș Bocșa, județul Caraș-Severin întocmită de structura de control din cadrul M.D.R.A.P. - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, comunicată în data de 13.05.2016.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 191 pronunțată la data de 23 august 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Orașul Bocșa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR și a dispus suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20.04.2016 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/22.12.2011, proiect cod SMIS 6907.

Calea de atac exercitată și motivul de recurs invocat Împotriva Sentinței civile nr. 191 din 23 august 2016 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea actului administrativ. În susținerea recursului pârâtul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-reclamant Orașul Bocșa a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 27 februarie 2018. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii în anularea a respectivului act. Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță. În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendare a executării actului administrativ prin care a solicitat suspendarea în parte a executării Deciziei nr. 1754/27.07.2015 emisă de A.S.F și a Deciziei nr. 209/10.02.2015 emisă de A.S.F în ce privește sancțiunea interzicerii temporare a activității de asigurare, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că, prin Sentința nr. 349 din 21 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul Orașul Bocșa prin care a solicitat anulare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20.04.2016. Astfel, prin sentința civilă menționată a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii acțiunii în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față. În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În cauza de față, cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond. Cum instanța de fond s-a pronunțat la 21 decembrie 2016, admițând în parte acțiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtă, ca lipsit de interes.