ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3789/2019

Ședința publică din data de 11 iulie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de10.08.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Timișoara -, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Bocșa prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR următoarele:

Prin sentința civilă nr. 349 pronunțată în data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul Orașul Bocșa prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul Orașul Bocșa, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., coroborat cu art. 497 din același act normativ, iar în subsidiar casarea hotărârii, iar în rejudecare admiterea acțiunii în contencios administrativ, cu consecința anulării actelor administrative atacate. Ca alternativă, recurentul a solicitat reducerea corecției financiare stabilite prin nota de constatare a neregulilor numărul 39.974 din 20 aprilie 2016, de la 25 % la 5%.

În motivarea recursului său, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

La data de 22.12.2011, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitatea de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, prin Agenția Pentru Dezvoltare Regională Vest și Orașul Bocșa, a fost încheiat Contractul de finanțare cu nr. x pentru proiectul "Reabilitarea peisageră a parcului A. și a spațiilor verzi aferente străzii x și străzii y, județul Caraș-Severin", cod SMIS 6907. Prin art. 2 alin. (4) din acest contract, s-a stabilit faptul că perioada de implementare a proiectului mai înainte menționat este de 14 luni, începând din ziua următoare intrării în vigoare a aceluiași contract [art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare anterior menționat].

La data de 21.02.2013, între părțile mai sus menționate și în privința aceluiași contract de finanțare, a intervenit Actul adițional nr. x, prin al cărui articol I pct. 1 s-a modificat inițialul art. 2 alin. (4) din mai înainte arătatul contract de finanțare, stabilindu-se faptul că perioada de implementare a Proiectului este de 19 luni, termen care a continuat să curgă din a doua zi de la data intrării în vigoare a aceluiași contract de finanțare. Printr-un al doilea act adițional, același termen de implementare a aceluiași proiect mai sus descris a fost prelungit de la 19 la 21 de luni.

În baza Contractului de finanțare mai sus individualizat și în urma parcurgerii unei proceduri competiționale de selecție, în baza O.U.G. nr. 34/2006, la data de 30.05.2012, sub nr. x, a fost încheiat un contract (de execuție) de lucrări între Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Bocșa, în calitate de achizitor, pe de-o parte și S.C. B. S.R.L., leader al Asocierii S.C. B. S.R.L. + S.C. C. S.A., în calitate de executant, pe de altă parte.

La contractul de execuție de lucrări mai sus individualizat, au fost încheiate 7 (șapte) Acte adiționale, după cum urmează:

În consecință, față de durata inițială a executării lucrărilor aferente Contractului cu nr. x/30.05.2012 - de 6 luni - această durată s-a prelungit, în mod efectiv, cu încă 5 luni și 22 zile, restul perioadelor de prelungire suprapunându-se cu intervalele de timp în care execuția lucrărilor aferente aceluiași contract de lucrări a fost suspendată/sistată din rațiuni care au ținut, în primul rând, de condițiile meteorologice nefavorabile, improprii derulării respectivelor lucrări. Celor 5 luni și 22 de zile în care s-au putut desfășura lucrări, li se adaugă alte 2 luni și 24 de zile, în care - din motive obiective - a fost dispusă sistarea/suspendarea lucrărilor. Chiar și așa fiind, se impune a fi observat faptul că prelungirea succesivă a Contractului de lucrări încheiat sub nr. x/30.05.2012 s-a făcut în considerarea prelungirii perioadei de implementare a Contractului de finanțare cu nr. x/22.12.2011 de la 14 la 19 luni și, mai apoi, de la 19 la 21 de luni. Altfel spus, prelungirea duratei de execuție a lucrărilor aferente contractului încheiat de subscrisă cu Asocierea S.C. B. S.R.L. + S.C. C. S.A. nu ar fi fost legalmente posibilă decât numai urmare a prelungirii duratei de implementare a contractului de finanțare (de la 14 la 19 luni și, mai apoi, de la 19 la 21 de luni), care a stat la baza ulterioarei încheieri a contractului de execuție de lucrări despre care discutăm în prezenta cauză. De altfel, Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Bocșa a învederat autorității finanțatoare, la data cererilor de prelungire a implementării contractului de finanțare anterior încheiat, care anume sunt motivele pentru care a solicitat această prelungire și, desigur, această solicitare de prelungire s-a sprijinit tocmai pe necesitatea prelungirii duratei de executare a lucrării aferente contractului de lucrări pe care Orașul Bocșa l-a încheiat cu Asocierea S.C. B. S.R.L. + S.C. C. S.A. Or, corelația prelungirii succesive a celor două contracte astăzi în discuție - cel de finanțare și, respectiv, cel de lucrări - reprezintă un just și convingător motiv pentru care subscrisul nu putea fi supus unei sancțiuni de natura celei suferite prin actele administrative atacate, respectiv unei corecții financiare, pentru pretinse abateri în materia gestiunii derulării Contractului de lucrări cu nr. x/30.05.2012.

Contractul de execuție de lucrări mai sus menționat a fost încheiat în urma unei proceduri de selecție, la care au mai participat alți 7 (șapte) operatori economici. Potrivit Procesului-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor, dresat de Comisia de evaluare constituită în baza Dispoziției cu nr. 687/02.04.2012, sub nr. x/09.04.2012, în conținutul ofertei fiecăruia dintre ei, toți cei șapte operatori economici au avansat ca durată de execuție a lucrării aferente contractului în a cărui atribuire erau interesați, termenul de 6 (șase) luni. În aceste condiții, este evident faptul că criteriul duratei de execuție a lucrării aferente contractului ce urma a fi atribuit nu a mai putut constitui un criteriu de departajare a candidaților, respectiv a operatorilor economici implicați în procedura de selecție, care s-a finalizat cu atribuirea Contractului de lucrări încheiat sub nr. x/30.05.2012, cu Asocierea S.C. B. S.R.L. + S.C. C. S.A.

În altă ordine de idei, se mai poate reține faptul că, în acord cu punctul 14.1. paragrafele i), ii) și iii) din Contractul de lucrări încheiat sub nr. x/30.05.2012, executantul poate solicita și, simetric, beneficiarul poate fi de acord cu o atare cerere, având ca obiect prelungirea termenului de execuție a lucrărilor aferente acestui contract. O atare clauză - reluată din documentația de atribuire - s-ar fi regăsit în același contract, indiferent de identitatea operatorului economic care ar fi ajuns în situația de a-i fi atribuit un astfel de contract. În consecință, nu se poate susține că prelungirile succesive ale contractului de lucrări astăzi disputat au avantajat Asocierea S.C. B. S.R.L. + S.C. C. S.A., în relație și, prin comparație, cu toți ceilalți participanți interesați în procedura de atribuire a acestui contract. Altfel spus, cu oricine ar fi fost încheiat un asemenea contract, pct. 14.1. din conținutul său ar fi avut aceeași substanță și de o atare prevedere contractuală ar fi beneficiat oricare alt ipotetic partener contractual al recurentului.

Prelungirea succesivă a contractului de lucrări nr. x din 30 mai 2012 nu reprezintă o neregulă în legătură cu evaluarea ofertelor, ce mai degrabă o posibilă neregulă în legătură cu implementarea contractului.

Prelungirea succesivă a duratei de execuție a lucrărilor nu poate reprezenta un fapt juridic având legătură cu evaluarea ofertelor depuse în cadrul procedurii competiționale care a precedat atribuirea contractului de lucrări, ce, evident, cu implementarea propriu-zisă a aceluiași contract.

Numai în urma prelungiri succesive a contractului de finanțare nr. x din 22 decembrie 2011 și în corelație cu prelungirea acestui din urmă contract a fost dispusă prelungirea repetată a duratei de execuție a lucrărilor aferente contractului nr. x din 30 mai 2012. Dacă perioada de implementare a contractului de finanțare zi prelungit, nici perioada de implementare a contractului de lucrări nu s-ar fi putut prelungit.

Sunt inexacte cele reținute de către Curtea de Apel Timișoara în legătură cu existența unei nereguli decurgând din prelungirea succesivă a contractului de lucrări nr. x din 30 mai 2012, conduită care ar fi prejudiciat bugetul Uniunii Europene, având în vedere că "anvelopa financiară" aferentă contractului de finanțare nu a fost depășită, consecință a succesivelor prelungiri ale contractului de lucrări, beneficiarul contractului nu a încasat sume peste cele inițial convenite cu orașul Bocșa, iar acesta nu a solicitat finanțatorului suplimentarea finanțării peste ceea ce s-a convenit, în considerarea dimensiuni și complexității lucrării ce au urmat a fi executate.

În condițiile mai sus menționate, condiția prejudiciului la adresa bugetului ori ale intereselor financiare ale Uniunii Europene, menționate în art. 2 doi alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001, nu este îndeplinită.

Actele administrative contestate în prezenta cauză nu pot fi menținute pentru aceea că emiterea lor ar reprezenta rezultatul implementării unei recomandări a Comisiei Europene. Până la urmă, o recomandare nu încorporează un comandament pentru autoritatea publică autohtonă, așa cum în mod eronat a reținut organul de control. Structurile Comisiei Europene nu au efectuat un control direct și nemijlocit asupra manierei în care s-a derulat contractul de lucrări, totul rezumându-se la observații referitoare la maniera în care s-a executat contractul de finanțare. În aceste condiții, este lipsit de rezonabilitate ca orașul Bocșa să suporte corecțiile financiare la care a fost supus prin actele administrative contestate în prezenta cauză doar în baza unor observații sau a unor constatări indirecte, cu privarea unități administrativ teritoriale de a-și putea exprima poziția față de pretinsele nereguli observate de organul european de control.

În rezumat, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală având în vedere că judecătorul cauzei:

- a omis să se pronunțe și, implicit, să analizeze prelungirea corelată a contractului de finanțare și, respectiv, a contractului de lucrări despre care discutăm în prezenta cauză;

- nu a observat că, în cauză, lipsește cerința legală a existenței unui prejudiciu, ceea ce antrenează inexistența unei nereguli, în sensul dat acestei noțiuni prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001;

- nu a analizat și nici nu a înlăturat argumentele în combaterea actelor administrative atacate în prezentul dosar;

- nu a reflectat suficient și nu a stabilit natura recomandării făcute de organul Comisiei Europene, organului autohton de control și nu a statuat explicit asupra obligațiilor pe care acest din urmă organ le avea în relația cu cel dintâi, în privința recomandărilor pe care acesta le-a avansat;

- nu a analizat convingător împrejurarea legată de acordul prealabil și explicit al entității finanțatoare cu privire la necesitatea prelungirii succesive a contractului de lucrări despre care vorbim în prezenta cauză, prelungiri cu privire la care acest organ a fost informat, cu care a fost de acord și în prezența cărora a continuat să finanțeze proiectul aferent respectivului contract de lucrări;

- nu a înlăturat argumentele subscrisului legate de aplicarea, în subsidiar, a unei corecții financiare mai reduse, sub cea stabilită de organul administrativ astăzi pârât;

- nu a explicat pentru care anume motive, raportat la istoricul reținut, subscrisul ar fi încălcat, în raporturile cu finanțatorul european, principiile eficienței economice, al tratamentului egal și nediscriminatoriu în utilizarea fondurilor de care subscrisul a beneficiat, în baza Contractului de finanțare cu nr. x/22.12.2011;

- nu a argumentat pentru care anume motive nu a ținut cont de argumentul subscrisului, legat de rațiunile care au ocazionat prelungirea succesivă a contractului de lucrări cu nr. x/30.05.2012, motive legate de situația meteorologică ce nu a permis continuarea lucrărilor aferente contractului anterior menționat, dar și de identificarea la fața locului a unor piedici de ordin tehnic (rețele și lucrări aparținând altor operatori);

- nu a manifestat o minimă diligență cu privire la coerența motivelor invocate în soluționarea pricinii, îndeosebi în secțiunea din cuprinsul hotărârii, dedicate recomandărilor cuprinse în Raportul de audit follow up POR nr. x/16.12.2015;

- nu a aplicat în mod corect normele de drept material incidente în speță, îndeosebi a celor care definesc neregula și, respectiv, a celor care disciplinează încadrarea abaterii pretinse ca fiind o neregulă în legătură cu evaluarea ofertelor, punctul 6 (incorect) sau o neregulă în legătură cu implementarea contractului, punctul 6 (principial, corect).

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului pentru nemotivare și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor dezvoltate de către reclamantă în memoriul de recurs, precum și a dispozițiilor incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul promovat de către Orașul Bocșa este fondat, însă numai în ceea ce privește neaplicarea principiului proporționalității la stabilirea nivelului corecției financiare.

O primă observație care se impune este aceea că deși recurenta a indicat ca motive de casare prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în concret nu a arătat în ce constau viciile motivării hotărârii din perspectiva pct. 6 din textul legal precipitat, respectiv lipsa motivării hotărârii judecătorești, motivarea inexactă ori motivarea insuficientă. De asemenea, nu a fost semnalată existența unei eventuale contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii ar duce spre o anumită soluție, însă, în dispozitiv, instanța ar fi optat pentru soluția contrară.

Dimpotrivă, observă Înalta Curte, instanța de judecată a arătat foarte clar motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând care sunt motivele care au condus la soluția la care s-a oprit.

O a doua observație, este aceea că recurenta critică instanța de judecată, susținând că ar fi pronunțat o hotărâre nelegală, prin omisiunea de a se pronunța, chiar și implicit, asupra analizei prelungirii corelate a contractului de finanțare și, respectiv a contractului de lucrări. Sub acest aspect, recurenta a arătat că ar fi trebuit să se observe de către instanța de judecată că prelungirea succesivă a contractului de lucrări nr. x/30 mai 2012 s-a făcut în considerarea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanțare nr. x decembrie 2011. Altfel spus, a precizat reclamanta prelungirea duratei de execuție a lucrărilor aferente contractului încheiat cu asocierea B. și C. nu ar fi fost legalmente posibilă decât nu mai urmare a prelungirii duratei de implementare a contractului de finanțare, care a stat la baza încheierii ulterioare a contractului de execuție de lucrări despre care se discută în prezenta cauză .

Această critică, constată instanța de control judiciar, nu se încadrează însă nici în ipoteza reglementată în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Motivul de casare mai sus amintit vizează încălcarea legii de drept substanțial, încălcare ce poate apărea, de exemplu, fie prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele acesteia ori restrângerea în mod nejustificat a aplicării normei juridice incidente, fie printr-o interpretare invalidă juridic a normei de drept aplicabilă în speță .

Or, analiza prelungirii corelate a contractului de finanțare cu contractul de lucrări, așa cum este argumentată de către reclamantă, nu indică o interpretare invalidă juridicește a normelor incidente în speță, fiind mai degrabă o chestiune de natură faptică. În realitate, observă Înalta Curte, instanța de judecată a făcut o amplă analiză a prelungirii duratei de execuție a lucrărilor. Desigur, este corectă observația reclamantei că prelungirea duratei de execuție a lucrărilor a fost posibilă din punct de vedere legal numai ca urmare a prelungirii duratei de implementare a contractului de finanțare, care a stat la baza încheierii contractului de execuție de lucrări, însă acest lucru nu schimbă datele problemei din perspectiva abaterii reținute în sarcina reclamantei.

Critica reclamantei în sensul că în cauză lipsește cerință legală a existenței unui prejudiciu, cu consecința inexistenței unei nereguli, în sensul dat acestei noțiuni prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001, nu poate fi primită, constată instanța de control judiciar.

În legătură cu această chestiune, este de observat că prima instanță a făcut o corectă și detaliată examinare a noțiunii de neregulă în sensul prevederilor legale mai sus citate, făcând trimitere, de asemenea, la o jurisprudență constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, jurisprudență cu care soluția judecătorului fondului se află în deplină consonanță.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate cu dispozițiile naționale sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene bugetele donatorilor publici internaționali și sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Luând ca reper această prevedere legală, rezultă cu evidență că teza reclamantei nu poate fi primită, în condițiile în care textul legal precitat precizează neechivoc că neregulă există și în ipoteza în care abaterea constatată poate cauza un prejudiciu potențial.

Abordarea reclamantei în legătură cu noțiunea de neregulă este greșită și pentru că face abstracție de definirea acestui concept în regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, regulament aplicabil în fiecare stat membru al Uniunii, potrivit căruia neregula reprezintă o încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin angajarea unei cheltuieli nejustificate a bugetului general .

Mai constată Înalta Curte, că, în jurisprudența sa, Curtea de justiție a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii(C-465/10,pct 47 si C-199/03 pct31), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli. Într-o jurisprudența consolidată Înalta Curte s-a pronunțat în același sen s(a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 1785 din 4 aprilie 2014, nr. 2080 din 6 iunie 2017, nr. 3467 din 25 septembrie 2014, nr. 1932 din 9 aprilie 2019).

În raport de cele de mai sus, Înalta Curte reține că nu există argumente valide pentru susținerea ideii reclamantei, în sensul inexistenței neregulii reținute în sarcina acesteia.

Este, după opinia instanței supreme, de nesusținut teza conform căreia instanța nu ar fi analizat convingător împrejurarea legată de acordul prealabil și explicit al entității finanțatoare cu privire la necesitatea prelungirii succesive a contractului de lucrări, prelungire cu care a fost de acord continuând să finanțeze proiectul aferent contractului de lucrări. În această chestiune, observă Înalta Curte, acordul cu privire la prelungirile succesive și la continuarea finanțării proiectului, este complet irelevant din punct de vedere juridic ca acest fapt s-a produs, pentru că nu are niciun efect în privința existenței sau inexistenței neregulii reținute în sarcina reclamantei. Altfel spus, indiferent și independent de un astfel de acord, nu există niciun impediment legal pentru ca un organ al statului român căruia îi sunt conferite puteri juridice de control și sancțiune a unor abateri de tipul celei reglementate în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001, să încheie acte infralegislative prin care să dispună aplicarea de corecții financiare.

Nu este de reținut nici că instanța de judecată ar fi pronunțat o soluție greșită cu privire la încadrarea abaterii ca fiind o neregulă în legătură cu evaluarea ofertelor, iar nu o neregulă în legătură cu implementarea contractului .

Prima instanță a reținut că prin nota de rectificare a erorii materiale a fost corectată formula "Nereguli în legătură cu implementarea contractului" cu expresia "nereguli în legătură cu evaluarea ofertelor" .Curtea de Apel a apreciat că în mod corect că pârâtul a încadrat neregula ca fiind una în legătură cu evaluarea ofertelor, opinie cu care Înalta Curte este de acord, deoarece prin prelungirea duratei de execuție a contractului de lucrări a fost afectat modul de evaluare de către autoritatea contractantă a ofertelor depuse, ca urmare a nerespectării duratei de execuție - criteriu de atribuire a contractului de lucrări.

În altă ordine de idei, neregula de care se face vinovat reclamantul din prezenta cauză constă în prelungirea succesivă a duratei de execuție a lucrărilor, depășindu-se cu mult durata de execuție stabilită prin contract, în privința căreia singura justificare pe care o aduce Orașul Bocșa fiind aceea că prelungirea succesivă a contractului de lucrări a avut la bază, la rândul său, prelungirea contractului de finanțare. Or, o astfel de justificare nu poate fi primită, ea este de-a dreptul neconvingătoare, în condițiile în care reclamantul nu argumentează credibil existența unor motive serioase care să o fi pus în situația de a nu respecta durata de execuție a lucrărilor, așa cum s-a stabilit în contract. Desigur că au existat intervale de timp în care lucrările nu au putut fi efectuate din motive neimputabile reclamantei, cum sunt condițiile meteorologice nefavorabile, însă au existat și perioade însemnate de timp în care lucrările de execuție au stagnat și care îi sunt imputabile reclamantei. Este de observat că însăși reclamantul recunoaște chiar în cuprinsul memoriului de recurs că durata inițială a executării lucrărilor aferente contractului în discuție s-a prelungit cu încă 5 luni și 22 de zile, în plus față de perioadele în care, din motive obiective, lucrările de execuție au fost suspendate sau sistate.

În schimb, sunt întemeiate celelalte critici formulate de către reclamant. Astfel, recomandarea de a aplica o corecție de 25% chiar dacă ar veni din partea Comisiei Europene sau a autorității de audit din cadrul Curții de Conturi, așa cum arată recurenta, nu reprezintă un comandament pentru autoritatea publică națională, în sensul că o astfel de recomandare nu are caracter manifest normativ, adică nu impune o obligație juridicește vorbind în sarcina autorității române. Aceasta din urmă, în virtutea competenței pe care o posedă în baza art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 este abilitată de a decide suveran maniera în care, în funcție de datele concrete ale spetei, constată și aplică creanțele bugetare rezultate din nereguli, cu respectarea principiului proporționalității.

Așa cum a arătat prima instanță, principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că "orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului" .

Cu toate acestea, observă Înalta Curte, deși la nivel conceptual abordarea judecătorului este corectă, în momentul aplicării acestui principiu la speța de față, instanța ajunge la o concluzie greșită, aceea că pragul corecției financiare de 25 % este obligatoriu pentru autoritatea națională cu competențe în constatarea și sancționarea neregulilor, care a emis actele infralegislative contestate în prezenta cauză.

În opinia instanței supreme, instanța de fond trebuia să observe că în speța de față intimata-pârâtă nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la principiul proporționalității, în sensul că la fixarea nivelului corecției financiare nu a ținut cont de natura și gravitatea neregulii constatate, de amploarea și implicațiile financiare acesteia, măsura nefiind una adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit. În concret, consideră instanța supremă că, o corecție de 10% din valoarea contractului satisface pe deplin exigențe principiului proporționalității în speța deduse judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantă și va casa în parte hotărârea atacată.

Astfel, rejudecând cauza, va admite în parte cererea formulată de către reclamantul Orașul Bocșa și va anula în parte actele administrative atacate, cu privire la corecția financiară, în sensul reducerii acesteia de la 25 % din valoarea contractului la 5%, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la existența neregulii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Orașul Bocșa împotriva sentinței civile nr. 349 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și rejudecând cauza:

Admite în parte, cererea formulată de Orașul Bocșa reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR .

Anulează în parte Decizia nr. 210 din data de 13.07.2016 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20.04.2016, emise de pârât, în privința corecției financiare aplicate de 25% din valoarea contractului, pe care o reduce la 10%.

Menține dispozițiile sentinței referitoare la existența neregulii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iulie 2019.