ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1007/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., judecător în cadrul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, constatând refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea sa privind emiterea, începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obținerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) a unui nou ordin de salarizare prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional, a funcției îndeplinite în cadrul instanței și a titlului de doctor în drept obținut după anul 2010, să oblige pârâtul Ministerul Justiției - la emiterea a unui nou ordin de stabilire a indemnizației lunare cuvenită pentru munca prestată în funcția de judecător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicare retroactivă începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obținerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) prin care să îi acorde și diferențele salariale rezultate din acordarea unor drepturi bănești cu titlu de spor de doctorat magistraților care au obținut titlul de doctor anterior anului 2010, a include în indemnizația lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraților având aceeași funcție, cărora le-au fost acordat în trecut sporul de 15% iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, în indemnizația lunară, și până la data de 31.07.2016 (începând cu data de 01.08.2016 Ministerul Justiție declară că se conformează O.U.G. nr. 20/2016).

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 248 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, și în consecință a dispus obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizației lunare cuvenită pentru munca prestată în funcția de judecător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicarea retroactivă, începând cu data de 01.10.2015, prin care să îi fie acordate reclamantului și diferențele salariale rezultate din acordarea unor drepturi bănești cu titlu de spor de doctorat magistraților care au obținut titlul de doctor anterior anului 2010, precum și a include în indemnizația lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraților având aceeași funcție, cărora le-a fost acordat în trecut sporul de 15%, iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31.12.2009 în indemnizația lunară, și până la data de 31.07.2016.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile menționate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici și personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

În cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului.

În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu și se adresează. Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

Așadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici.

Decizia instanței de recurs

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Reclamantul A., judecător în cadrul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, constatând refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea sa privind emiterea, începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obținerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) a unui nou ordin de salarizare prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional, a funcției îndeplinite în cadrul instanței și a titlului de doctor în drept obținut după anul 2010, să oblige pârâtul Ministerul Justiției - la emiterea a unui nou ordin de stabilire a indemnizației lunare cuvenită pentru munca prestată în funcția de judecător cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și cu aplicare retroactivă începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obținerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) prin care să îi acorde și diferențele salariale rezultate din acordarea unor drepturi bănești cu titlu de spor de doctorat magistraților care au obținut titlul de doctor anterior anului 2010, a include în indemnizația lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraților având aceeași funcție, cărora le-au fost acordat în trecut sporul de 15% iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, în indemnizația lunară, și până la data de 31.07.2016.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 4.01.2019, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor recurentului și a procedat la emiterea Ordinului nr. 90/C/2016, prin care intimatului- reclamant i s-au acordat drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 248 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

GGC - NN