ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins cererea de contopire formulată de persoana condamnată A., ca inadmisibilă.

S-a admis parțial cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep. cu privire la pedeapsa de 2 luni arest aplicată cetățeanului român A. prin sentința penală nr. 95 pronunțată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013 pentru săvârșirea contravenției de deținere abuzivă de arme prev de art. 697 C. pen. italian.

S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep.și s-a recunoscut:

- în parte Sentința penală nr. 95 pronunțată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013, numai cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentința penală nr. 1456 pronunțată de Tribunalul din Rimini la data de 20 iunie 2012, definitivă la data de 28 septembrie 2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs, a 2 infracțiuni de furt calificat prev de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 7 C. pen. italian și 1 infracțiune de tăinuire prev de art. 110, 648 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) și tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentința penală nr. 585 pronunțată de Tribunalul din Pordenone la data de 9 mai 2016, definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 230/2016 din data de 7 ianuarie 2019 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 20 septembrie 2019 până la data de 2 octombrie 2019, inclusiv și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin adresa din 17 octombrie 2019 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea Sentințelor penale nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini, definitivă la data de 28 septembrie 2012, nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la data de 8 octombrie 2013 și nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, definitivă la data de 29 septembrie 2016 și executarea în România a restului de 1186 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 11 luni închisoare aplicată prin aceste sentințe cetățeanului român A., cu ultimul domiciliu în Filiași, județul Dolj, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate, urmând ca instanța să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii până la finalizarea procedurii de recunoaștere conform dispozițiilor art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a arătat că din documentele înaintate rezultă următoarele:

- prin Sentința penală nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini, definitivă la data de 28 septembrie 2012, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, furt calificat și tăinuire, în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 c.1 nr. 2 și 7, 648 C. pen. italian, infracțiuni prev. de art. 228 - 229 și art. 270 C. pen. român (furt calificat și tăinuire), constând în aceea că în data de 20 iunie 2012 și anterior acestei date, în localitatea Rimini, împreună cu alte persoane, prin efracție, a sustras din autovehiculele cu nr. x, cu nr. y aparținând persoanelor vătămate B. și C. 2 radiocasetofoane mărcile D. și E. și o pereche de ochelari de vedere în valoare de 300 EURO și a primit/cumpărat 3 biciclete de damă sustrase de la persoane aflate în curs de identificare, cunoscând proveniența ilicită a acestora.

- prin Sentința penală nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la data de 8 octombrie 2013, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire și deținere abuzivă de arme prev de art. 648, 697 C. pen. italian, infracțiuni prev. de art. 270 și 342 alin. (1) C. pen. român (tăinuire și nerespectarea regimului armelor și munițiilor), constând în aceea că în perioada 20 - 24 iunie 2012 a primit/cumpărat autoturismul marca x cu nr. x sustras de la De B. în data de 20 iunie 2012, cunoscând proveniența ilicită a acestuia și a deținut în mod ilegal 47 cartușe de calibru 22 fără a informa autoritățile cu privire la acest aspect.

- prin Sentința penală nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, definitivă la data de 29 septembrie 2016, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 1 lună închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prev. de 624, 625 c.l nr. 2 C. pen. italian, infracțiune prev. de art. 228 - 229 C. pen. român (furt calificat), constând în aceea că în noaptea de 13/14 martie 2014, în localitatea Fossalta di Portogruaro, împreună cu alte persoane neidentificate, a sustras din incinta firmei F. mai multe bunuri: două grupuri electrogene electrice, un alimentator, o bobină de cablu electric, o mașină de tuns iarba, un aparat de sudură, etc. în valoare de cca 3.000 EURO.

Prin ordonanța de cumulare, executare și suspendare a pedepselor concurente nr. 230/2016 S1EP emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pordenone - Biroul Executări Penale s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor de: 1 an și 10 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1456 din 20 iunie 2012 a Tribunalului din Rimini,1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 95 din 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia și 1 an și 1 lună închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 585 din 9 mai 2016 a Tribunalului din Pordenone, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 11 luni închisoare în sarcina numitului A., din care au fost scăzute perioadele de încarcerare, respectiv 9 luni și 14 zile, rămânând de executat o pedeapsă de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea executării.

Prin ordonanța de revocare a suspendării executării nr. x/2016 SIEP emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pordenone - Biroul Executări Penale s-a constatat nerespectarea de către condamnat a condițiilor de aplicare a suspendării executării pedepsei și s-a dispus încarcerarea condamnatului pentru a executa pedeapsa de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare.

În concluzie, A. a executat din pedeapsa de 1410 zile închisoare (3 ani și 11 luni închisoare) la care a fost condamnat, un număr de 284 zile închisoare (9 luni și 14 zile închisoare) în arest preventiv, în perioada 20 iunie 2012, 24 iunie 2012 - 6 aprilie 2013, rămânând de executat 1186 zile închisoare (3 ani 1 lună și 16 zile închisoare).

În certificatul transmis de autoritățile italiene s-a specificat că în prezent persoana condamnată A. se află în stare de detenție pe teritoriul României, întrucât a fost arestată la data de 26 mai 2016 în România în cadrul unui dosar al autorităților române, sfârșitul pedepsei fiind la data de 29 noiembrie 2020.

Din verificările efectuate în baza de date a ANP rezultă că în prezent A. se află în Penitenciarul Târgu Jiu în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 C. pen. român, fiind încarcerat la data de 26 mai 2016.

Din datele existente în cauză rezultă și următoarele aspecte:

- pentru fiecare dintre sentințele menționate anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone a emis la data de 1 aprilie 2019, mandatul european de arestare nr. x/2016 SIEP.

- numitul A. a fost reținut de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 20 septembrie 2019 pentru 24 de ore, în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 1 aprilie 2019, iar prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 15 zile, începând cu data de 20 septembrie 2019 până la data de 4 octombrie 2019 inclusiv.

- la data de 23 septembrie 2019 SIRENE România a comunicat că semnalarea transmisă de autoritățile judiciare italiene în baza mandatului european de arestare a fost ștearsă, iar mandatul european de arestare a fost revocat ca urmare a inițierii de către Italia a procedurii de transfer al executării pedepsei.

Având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autoritățile judiciare italiene și verificările efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată și, în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. (1) din aceeași lege, a propus admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea sentințelor de condamnare în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de 1186 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 11 luni închisoare aplicată prin aceste sentințe, urmând ca instanța să aprecieze asupra solicitării statului emitent de arestare provizorie a persoanei condamnate.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a înregistrat cauza la data de 17 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004 rep., prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut astfel că cetățeanul român A. a fost condamnat prin:

- Sentința penală nr. 95 pronunțată de Tribunalul din Gorizia la data de 5 februarie 2013, definitivă la data de 8 octombrie 2013, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian și 2 luni arest pentru săvârșirea contravenției prev. de 697 din C. pen. italian;

- Sentința penală nr. 1456 pronunțată de Tribunalul din Rimini la data de 20 iunie 2012, definitivă la data de 28 septembrie 2012, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea, în concurs, a 2 infracțiuni de furt calificat prev de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 7 C. pen. italian și 1 infracțiune de tăinuire prev de art. 110, 648 C. pen. italian;

- Sentința penală nr. 585 pronunțată de Tribunalul din Pordenone la data de 9 mai 2016, definitivă la data de 29 septembrie 2016, la pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 624, 625 nr. 2 C. pen. italian.

A fost emisă adresă către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone pentru a preciza dacă își manifestă acordul pentru recunoașterea parțială a Sentinței nr. 95 din data de 5 februarie 2013 a Tribunalului din Gorizia, definitivă la 8 octombrie 2013, numai cu privire la infracțiunea de tăinuire prev de art. 648 C. pen. italian, iar în caz afirmativ să indice cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată în România.

Relațiile solicitate au fost transmise la dosarul cauzei la termenul din data de 14 noiembrie 2019. În răspunsul comunicat autoritățile italiene au precizat, în esență, că sunt de acord cu recunoașterea parțială a sentinței, astfel că pedeapsa de executat este de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de tăinuire.

Prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 230/2016 din data de 9 noiembrie 2018 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 3 sentințe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 11 luni închisoare, rămânând restul de pedeapsă de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare, în urma deducerii duratei executate în arest preventiv de 9 luni și 14 zile, respectiv din data de 20 iunie 2012 și de la 24 iunie 2012 până la data de 6 aprilie 2013 pentru care s-a dispus suspendarea executării.

Prin ordonanța de revocare a suspendării executării nr. x/2016 SIEP din data de 7 ianuarie 2019 emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone s-a constatat nerespectarea de către condamnat a condițiilor de aplicare a suspendării executării pedepsei și s-a dispus încarcerarea condamnatului pentru a executa pedeapsa de 3 ani 1 lună și 16 zile închisoare.

Din verificările efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că autoritățile judiciare italiene- Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone au emis la data de 1 aprilie 2019 mandatul european de arestare în dosarul nr. x 230/2016 față de persoana solicitată A., fiind transmisă semnalarea Biroului SIRENE în baza acestui mandat, formând obiectul dosarului nr. x/2019

În procedura de executare a mandatului european de arestare A. a fost reținut la data de 20 septembrie 2019 pentru 24 de ore prin ordonanța nr. 59/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin Încheierea nr. 59 din 20 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, de la 20 septembrie 2019 până la 4 octombrie 2019, inclusiv, măsură revocată prin Decizia nr. 469 din 1 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis contestația formulată de persoana solicitată.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 269 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 2 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2019, definitivă, în temeiul art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a luat act de revocarea executarea mandatului european de arestare emis la data de 1 aprilie 2019 de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, în dosarul nr. x 230/2016 pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce privește procedura de recunoaștere și executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate, Curtea a reținut că potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine, dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, neconstituind obiectul prezentei proceduri.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea 302/2004 republicată instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, întrucât hotărârile sunt definitive și executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, respectiv în infracțiunile de tăinuire prev de art. 270 alin. (1) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Gorizia), furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. și tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Rimini) și furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) C. pen. (condamnarea dispusă de Tribunalul din Pordenone).

Totodată, s-a reținut că din actele dosarului rezultă că în cauză nu a intervenit prescripția executării pedepsei cu privire la pedepsele aplicate de autoritățile judiciare italiene, potrivit legii penale române, instanța reținând de altfel că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep.

Raportat la solicitarea statului emitent de arestare provizorie, instanța a avut în vedere atât pedeapsa aplicată în statul emitent și natura infracțiunilor, cât și atitudinea procesuală a persoanei condamnate care s-a prezentat de fiecare dată în fața Curții de Apel Craiova, conformându-se dispozițiilor și măsurilor organelor judiciare, fără a încerca să se sustragă procedurilor judiciare derulate față de acesta, prin urmare nu se impune luarea unei astfel de măsuri.

Cu privire la solicitarea condamnatului A. de contopire a pedepselor instanța a reținut că în prezenta cauză a fost învestită cu cererea autorităților judiciare italiene de recunoaștere și executare a hotărârilor străine de condamnare, procedură reglementată de art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004 rep. Instanța a mai reținut și că prin Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie, s-a statuat că instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Scopul urmărit prin procedura specială a recunoașterii hotărârii judecătorești străine reglementat de Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare este acela al executării de către persoana ce se află pe teritoriul României a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare străine.

De asemenea, s-a menționat că, în considerentele Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că: "Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), situație ce se regăsește în dosarul nr. x/2019 invocat de apărătorul ales al persoanei condamnate, dar nu și în prezenta cauză.

Împotriva Sentinței penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel condamnatul A. solicitând contopirea pedepselor.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte reține că instanța de fond a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu recunoașterea și executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de autoritățile italiene, procedură subsumată dispozițiilor art. 171 - 175 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoașterea și punerea în executare a hotărârii autorităților străine.

Solicitarea de contopire a persoanei condamnate nu poate fi analizată în prezenta procedură, acesta având posibilitatea de a solicita contopirea pedepselor aplicate pe calea contestației la executare, procedură ce atrage competența de soluționare a unei alte instanțe.

În acest sens, Înalta Curte reține, contrar susținerilor apărării, că prin Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2009 într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că pentru toate situațiile în care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instanțele din România cu pedepse pronunțate de instanțe străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate în străinătate, instanța competentă să soluționeze astfel de cereri nu poate fi decât cea corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

În egală măsură, instanța de control judiciar amintește că în considerentele Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine, același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării, competența se va stabili potrivit normelor de drept comun.

Astfel, se reține că persoana condamnată are la dispoziție o altă cale procedurală, respectiv cererea de contopire a pedepselor, ce va fi soluționată de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în primă instanță (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006, pe www.x.ro).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 314 din data de 18 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM