ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 23 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la Serviciul de probațiune Satu Mare la datele fixate de acesta;

b)va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) va anunța în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) va comunica schimbarea locului de muncă;

e) va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, la Primăria comunei Orașu Nou sau în cadrul unei alte entități, aleasă de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 13.000 de RON reprezentând daune morale.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 267/A din data de 16 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva Sentinței penale nr. 123 din 23 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, pe care a desființat-o în parte și în rejudecare:

A fost reformată dispoziția instanței de fond privind aplicarea art. 91 alin. (1) C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen., în sensul că:

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă 60 de zile la Primăria comunei Orașu Nou, jud. Satu Mare sau la Primăria comunei Vama, jud. Satu Mare.

Au fost reformate dispozițiile instanței de fond privind latura civilă a cauzei, în sensul că a fost redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul apelant A. în favoarea părții civile apelante B. de la suma de 13.000 RON la suma de 8.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă apelantă B. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva Deciziei penale nr. 267/A din data de 16 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, partea civilă apelantă B. a declarat recurs în casație, invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul parte civilă B. și s-a trimis cauza completului competent, în vederea judecării recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de partea civilă B. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 16 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Conform cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În temeiul cazului de casare menționat, recurentul parte civilă B. a invocat, în esență, că latura penală a cauzei a fost soluționată în mod nelegal, prin reținerea scuzei provocării, ceea ce a determinat, atât aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cât și greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Criticile formulate de recurentul parte civilă B. nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează strict nelegalitatea pedepsei. Prin intermediul acestui caz de casare se permite doar o verificare a cuantumului sau a tipului pedepselor aplicate, comparativ cu pedepsele prevăzute de dispozițiile legale, dar pe baza încadrării juridice stabilite prin hotărârea atacată.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, sfera controlului judiciar este limitată, întrucât pot fi examinate numai chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a se putea analiza și critici de netemeinicie a hotărârii atacate - cum este și aceea privind greșita reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A., de 1 an și 9 luni închisoare, se constată că aceasta se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. (închisoarea de la 2 la 7 ani), reduse cu o treime, conform art. 76 alin. (1) C. pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cât privește criticile referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, se constată că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în casație, în lipsa unui caz de casare care să permită acest lucru.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de partea civilă B. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 16 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de partea civilă B. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 16 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM