ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra apelului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 159 din data de 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, a hotărât, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cu raportare la art. 76 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile se află în concurs real și, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare, la care s-a adăugat 2 (două) luni închisoare (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare), stabilind în sarcina inculpatei A. pedeapsa finală de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Satu Mare sau în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială Satu Mare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere/obligațiilor impuse sau al săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a luat act că prejudiciul cu care SC B. SA s-a constituit parte civilă în cauză a fost achitat.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate următoarele înscrisuri:
- Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2014 al SC B. SA pe numele C. împreună cu actele componente constând în: Cererea de creditare anexă cu nr. x, ambele formulare B., completate pe numele C., copia cărții de identitate pe numele C. cu mențiunea "Conform cu originalul" și semnătura aferentă, Adeverința de venit nr. 31 din 31 ianuarie 2014 a Cabinetului Individual de Avocatură - avocat D., cu semnătura aferentă și ștampila cabinetului.
- Contractul de credit nr. x din 9 aprilie 2014 al SC B. SA pe numele E. împreună cu actele componente constând în: Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, ambele formulare B., completate pe numele E., copia cărții de identitate pe numele E. cu mențiunea "Conform cu originalul" și semnătura aferentă, adeverința cu antetul "SC F. SRL" nr. 75 din 7 aprilie 2014 cu semnătura și ștampila aferente.
S-au reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din data de 23 decembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor continuate și în concurs de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., constând în aceea că:
- la data de 2 februarie 2014 a indus în eroare SC B. SA cu prilejul încheierii contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.000 RON, prin depunerea adeverinței de venit, anexată la contract, pe care completat-o și semnat-o în fals pe numele altei persoane, C. și
- la data de 9 aprilie 2014 a indus în eroare SC B. SA cu prilejul încheierii contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.500 RON, prin depunerea adeverinței de venit, anexată la contract, pe care completat-o și semnat-o în fals pe numele altei persoane, E.
Poziția procesuală adoptată în fața instanței de fond de către inculpata A. a fost de recunoaștere nuanțată a implicării sale în încheierea contractului de credit pe numele numitei C., respectiv nu a recunoscut niciun fel de implicare în încheierea contractului de credit pe numele numitului E., aceeași fiind și în fața organelor de anchetă penală.
Audiată fiind în calitate de inculpată la 16 octombrie 2019, A. a arătat că a emis Adeverința nr. x din 31 ianuarie 2014 a Cabinetului Individual de Avocatură - avocat D., în care a atestat, în fals, că numita C. este angajată ca secretar la acest cabinet, cu un salariu net de 1.550 RON, înscris pe care și-a aplicat semnătura și ștampila cabinetului. În baza acestei adeverințe s-a acordat împrumutul, pe care a înțeles să-l achite, respectiv a pus la dispoziția inculpatei G. banii pentru achitarea creditului. În legătură cu contractul de credit încheiat la data de 9 aprilie 2014 cu SC B. SA pe numele E., inculpata nu a recunoscut că ar fi completat și semnat în fals adeverința cu antetul "SC F. SRL" nr. 75 din 7 aprilie 2014 și a arătat că nu știe nimic despre acest contract.
Prima instanță a reținut că din probele dosarului, rezultă, raportat la ambele contracte de credit, că este dovedit dincolo de orice îndoială că inculpata este beneficiarul real al celor două contracte de împrumut încheiate în mod fals, cu conlucrarea celorlalte două inculpate, pe numele altor persoane.
Inculpata A. a inițiat cu partea civilă procedura de mediere, pentru stingerea acțiunii penale și civile decurgând din infracțiunea de înșelăciune, procedură rămasă fără rezultat, deoarece partea civilă a refuzat încheierea unui acord de mediere cu inculpata, politica societății fiind în acest sens pentru a se descuraja practici de genul celei din prezenta speță. Or, pentru a încheia acord de mediere, o condiție impusă de lege constă în recunoașterea faptei ce face obiectul acuzației penale, iar inculpata A. a fost cea care a inițiat acest demers. Astfel, poziția oficială adoptată de inculpată în fața organelor judiciare a intrat în conflict cu propriul său comportament.
În urma cercetărilor efectuate în cauză cu privire la încheierea Contractului de credit nr. x din data de 2 aprilie 2014, au rezultat următoarele:
La data de 2 aprilie 2014 inculpata H. avea calitatea de agent B., în baza contractului de agenție înregistrat la SC "B." SA sub nr. x din 1 februarie 2013, prin care a fost împuternicită să încheie contracte de credit cu persoane fizice.
În aceste împrejurări, la data de 2 februarie 2014, între "B." SA, prin agent H. și clienta "C." a fost încheiat contractul de credit nr. x, în baza căruia a fost împrumutată cu suma de 3.000 RON.
Încheierea contractului de împrumut a avut la bază cererea de creditare nr. x, Adeverința de salariat nr. X din 31 ianuarie 2014, emisă de Cabinetul Individual de Avocatură - avocat D., care atesta că C. este angajată ca secretar la acest cabinet, copia cărții de identitate a titularului de credit, precum și factura fiscală nr. x, emisă de E-on pentru abonatul I. din municipiul Botoșani, Aleea x.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, în perioada 23 octombrie 2013 - 22 octombrie 2014, persoana vătămată C. a avut stabilită reședința în municipiul Botoșani, la domiciliul numitei I., iar ulterior, în perioada 20 februarie 2013 - 19 august 2013, la domiciliul numitei J., mama numitei D. (în prezent A., adresă unde funcționează și Cabinetul Individual de Avocatură str. x 14 - K. nu a lucrat niciodată la Cabinetul Individual de Avocatură str. x 14 - avocat D., aspect confirmat și prin Adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Botoșani cu nr. x din 18 februarie 2015.
În urma constatărilor criminalistice efectuată în cauză cu nr. x din 19 august 2015 și nr. x din 06 noiembrie 2015, a rezultat că adeverința de venit anexată la contract a fost completată și semnată de către numita D. Acest aspect a fost de altfel recunoscut și de inculpata D. (în prezent A.)
Totodată, în urma constatării criminalistice efectuată în cauză nr. x din 19 august 2015, a rezultat că: mențiunile de completare reprezentând numele și prenumele clientului/solicitantului, respectiv semnăturile de la rubrica "Semnătură client"/"Semnătură solicitant" de pe "Contractul de credit" nr. x din 2 februarie 2014 și "Cererea de creditare" anexă cu nr. x, ambele formulare B., completate pe numele C., nu au fost executate de titulara C.; acestea au fost executate de inculpata G.; mențiunea de completare "Conform cu originalul" de pe copia C.I. a numitei C. a fost executată de inculpata G.; semnătura amplasată în partea dreaptă a mențiunii "Conform cu originalul" de pe copia C.I. a numitei C. a fost executată de inculpata G., pe scrierea numelui titularei C.
În urma cercetărilor efectuate în cauză cu privire la încheierea contractului de credit nr. x din 09 aprilie 2014, au rezultat următoarele:
La data de 9 aprilie 2014 inculpata H. avea calitatea de agent B., în baza Contractului de agenție înregistrat la SC "B." SA sub nr. x din 1 februarie 2013, prin care a fost împuternicită să încheie contracte de credit cu persoane fizice.
În aceste împrejurări, la data de 9 aprilie 2014, inculpata H. a întocmit Contractul de credit nr. x, în valoare de 3.500 RON, în numele clientului E. Încheierea contractului a avut la bază Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, documentul intitulat "Informații standard privind creditul de consum" din data de 9 aprilie 2014, Adeverința de salariat nr. 75 din 7 aprilie 2014, emisă de către SC "F." SRL Botoșani pe numele clientului E., copia actului de identitate al clientului, cu mențiunea "conform cu originalul", precum și factura de utilități (L.) seria x nr. x, din data de 6 ianuarie 2014, emisă pe numele clientului.
Cu ocazia audierii martorului E. a rezultat că acesta nu a lucrat niciodată ca șofer la SC "F." SRL Botoșani și nici nu putea îndeplini această calitate, nefiind posesor de permis de conducere. Totodată, acesta a precizat că nu o cunoaște pe inculpata H., nu a încheiat sau semnat niciodată vreun contract de împrumut cu finanțatorul SC B. SA, nu a beneficiat de suma împrumutată, nu a achitat ratele aferente, iar despre existența contractului de împrumut încheiat pe numele său a aflat abia cu ocazia verificărilor efectuate la domiciliul său de către reprezentanții finanțatorului în vederea recuperării ratelor restante. În legătură cu faptul că la dosarul de creditare se regăsește o copie după cartea sa de identitate, martorul a precizat că nu el este cel care a scris mențiunea "conform cu originalul" pe această copie. Martorul a arătat că o posibilă explicație pentru prezența copiei actului său de identitate la dosar este faptul că, în cursul lunii august 2013, a avut unele discuții cu avocata D. pentru prestarea unor servicii de asistență juridică și că, în acest context, i-a înmânat acesteia o copie a actului său de identitate. S-a reținut că martorul E. a dat în prezența reprezentanților finanțatorului o "Notă explicativă", care a fost atașată de persoana vătămată la plângerea formulată, din conținutul căreia rezultă aceleași aspecte.
În urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoșani a rezultat că, în perioada ianuarie-mai 2014, E. nu figura ca angajat cu contract individual de muncă. Totodată, au fost efectuate verificări în bazele de date ale Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - Evidența Auto, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu posedă permis de conducere.
Având în vedere că adeverința de venit folosită la obținerea împrumutului poartă antetul și ștampila SC "F." SRL Botoșani, au fost efectuate verificări în bazele de date ale Oficiului Național al Registrului Comerțului, constatându-se că, la nivelul județului Botoșani a fost înregistrată o societate cu denumirea SC "F." SRL Botoșani, cu sediul social în municipiul Botoșani, str. x, număr de ordine în Registrul Comerțului x, C.U.I. x, care însă figurează ca radiată din data de 22 aprilie 2013, pe motivul încheierii procedurii faliment și radiere debitor, astfel că, la data de 7 aprilie 2014, nu mai era în măsură să emită adeverințe de salariat. Fostul administrator al SC "F." SRL Botoșani a fost identificat în persoana martorului M., care, cu ocazia audierii, a precizat că, deși ștampila aplicată pe adeverința de salariat corespunde ștampilei folosită de societate anterior radierii, nu a emis adeverința în cauză. Totodată, a precizat că, ulterior radierii societății, a deținut la domiciliu o ștampilă cu aceeași impresiune, existând astfel posibilitatea ca aceasta să fi fost folosită de o altă persoană. În perioada emiterii adeverinței de salariat, în locuința numitului M. a lucrat ca menajeră numita G.
Faptul că beneficiarul real al acestui credit este tot inculpata inculpata D., în prezent A., rezultă și din cele arătate de martorul E. în "Notă explicativă" dată în prezența reprezentanților finanțatorului cu privire la faptul că, după verificările efectuate la domiciliul său de către reprezentanții finanțatorului în vederea recuperării ratelor restante, a fost contactat telefonic de către avocata D., care i-a adus la cunoștință că a întocmit acel contract în numele său și s-a angajat să achite integral suma împrumutată.
În urma constatării criminalistice efectuată în cauză nr. 11747 din 5 februarie 2015, a rezultat că scrisul de pe următoarele documente: Contractul de credit B. nr. x din 9 aprilie 2014, mențiunile privind numele și prenumele clientului de pe pagina a treia, Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, mențiunile privind numele și prenumele solicitantului, informații standard privind creditul de consum pe numele E., mențiunile privind numele și prenumele clientului, copia cărții de identitate pe numele E., mențiunile "Conform cu originalul" au fost efectuate de inculpata G., iar semnăturile de pe următoarele documente: Contractul de credit B. nr. x din 9 aprilie 2014, semnăturile de la rubrica " semnătură client" (prima și a treia pagină), Cererea de creditare nr. x din 9 aprilie 2014, semnăturile de la rubrica "semnătură solicitant" (pagina a doua), informații standard privind creditul de consum din data de 9 aprilie 2014, semnătura de la rubrica "semnătură client" (pagina a treia), copia Cărții de identitate seria x nr. x, pe numele E., semnătura de sub mențiunea "Conform cu originalul" au fost executate de inculpata G.
Totodată, cu ocazia constatării criminalistice efectuată în cauză cu nr. x din 6 noiembrie 2015, s-a constatat că mențiunile de completare a rubricilor de pe "Adeverința" nr. 75 din 7 aprilie 2014, având antetul SC "F." SRL (completată pe numele E.) au fost executate de inculpata D., în prezent A. De asemenea, a rezultat că și semnătura probabil îi aparține.
Prima instanță a reținut că, deși inculpata A. a invocat în fața instanței că beneficiază de o situație materială foarte bună astfel că nu ar fi avut nici un motiv să participe la încheierea celor două contracte de credit pentru interesul său personal, din cele comunicate de SC B. SA în faza de urmărire penală aceasta a beneficiat de un credit, în nume real și personal, în baza contractului de credit nr. x, încheiat cu B. în data de 27 ianuarie 2014, valoarea creditului fiind de 3.000 RON. La data de 2 septembrie 2019, creditul figura ca cesionat către N. SRL, iar în momentul cesionării soldul creditului era în sumă de 2.810,28 RON.
S-a reținut că cele două inculpate au conlucrat cu știință pentru obținerea sumelor ce au făcut obiectul celor două contracte de credit încheiate în mod fals pe numele altor persoane, inculpata A. în calitate de autor al infracțiunii de înșelăciune, fiind adevăratul beneficiar al sumelor astfel obținute, iar inculpata G., în calitate de complice la înșelăciunea întreprinsă de cea dintâi inculpată, prin efectuarea de mențiuni și semnături false pe cele două contracte.
Prin urmare, cererea apărării de schimbare de încadrare juridică în sensul înlăturării dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., respectiv a circumstanței agravante reținute în sarcina inculpatei A., motivând că adeverința "în alb" a fost lăsată pur și simplu în casă de către inculpată, iar ea a fost luată și folosită de către inculpata G., fără ca inculpata A. să aibă cunoștință despre acest lucru, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, prima instanță a reținut că, în condițiile în care falsurile (mențiuni/semnături) de pe diverse acte care au dus la încheierea celor două contracte de credit au fost întreprinse de cele trei inculpate în aceleași condiții de timp și de loc, întâlnirile pentru perfectarea în fals a contractelor având loc la domiciliul inculpatei A., prezente fiind cele trei inculpate care fiecare în parte cunoștea caracterul fals al mențiunilor/semnăturilor efectuate de celelalte inculpate, activitățile acestora se circumscriu atât participației sub forma complicității morale - prin susținerea demersului de efectuare a falsurilor în îndeplinirea infracțiunii scop de înșelăciune, complicității materiale - prin punerea la dispoziție a formularelor în vederea completării cu mențiuni false și semnării în mod fals a acestora precum și a autoratului, fiecare dintre cele trei inculpate efectuând propriile mențiuni/semnături false. Autoratul absoarbe celelalte forme de participație penală, fiind reținut doar cel dintâi.
Instanța de fond a concluzionat că inculpata A. se face vinovată de comiterea faptelor constând în aceea că: la data de 2 februarie 2014, a indus în eroare SC B. SA, cu prilejul încheierii Contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.000 RON, prin depunerea adeverinței de venit, anexată la contract, pe care completat-o și semnat-o în fals pe numele altei persoane, C. și la data de 9 aprilie 2014, a indus în eroare SC B. SA, cu prilejul încheierii Contractului de credit nr. x, în cuantum de 3.500 RON, prin depunerea adeverinței de venit, anexată la contract, pe care completat-o și semnat-o în fals pe numele altei persoane, E., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate și în concurs de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.
Cât privește individualizarea pedepsei, chiar dacă inculpata nu a urmat procedura simplificată în cauză, s-a reținut în favoarea sa, raportat la infracțiunea de înșelăciune, circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. cu efectul de reducere cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei, astfel cum impune art. 76 alin. (1) C. pen., urmare a achitării prejudiciilor decurgând din cele două contracte de credit. Astfel, s-a reținut că prin adresa de dosar, SC B. SA a înștiințat că prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă în cauză a fost achitat integral la data de 17 septembrie 2020, conform actelor depuse inculpata fiind cea care a procedat în acest sens.
Apreciind îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de lege pentru acordarea acestui beneficiu, în baza art. 91 C. pen., Curtea de apel a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen. S-a avut în vedere calitatea de avocat a inculpatei, cunoscătoare și profesionistă a dreptului, faptele sale fiind cu atât mai grave, astfel că o altă modalitate de individualizare judiciară a sancțiunilor penale (amânarea aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei) ar fi inoportună și ineficientă, zădărnicind scopul de prevenție generală și specială, reeducare și constrângere a pedepsei.
II. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, a declarat apel, în termen legal, inculpata A., solicitând amânarea aplicării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din C. pen., prin valorificarea contextului procesual și circumstanțelor sale personale.
Analizând apelul declarat, prin raportare la motivul de apel invocat, precum și în raport cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind oportună suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatei A., modalitate de individualizare a pedepsei ce corespunde exigențelor cerute de art. 74 din C. pen.
Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 74 din C. pen., la faptele reținute în sarcina inculpatei, se constată că prima instanță, în contextul concret al cauzei, a avut în vedere că infracțiunile săvârșite de inculpată, de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prezintă o gravitate mare, raportat la modalitatea concretă și împrejurările în care au fost comise (prin inducerea în eroare, la interval de 2 luni, a SC B. SA, cu prilejul încheierii a două contracte de credit, în cuantum de 3.000 RON și, respectiv, 3.500 RON, prin depunerea adeverinței de venit, pe care completat-o și semnat-o în fals pe numele altor două persoane), motivul și scopul urmărit, precum și la natura și întinderea urmărilor produse.
Înalta Curte reține, totodată, că deși inculpata A. nu a săvârșit faptele în exercitarea atribuțiilor sale de avocat, motiv pentru care nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, aceasta s-a folosit la încheierea celor două contracte de credit pe numele altor persoane de copiile cărților de identitate și datele personale obținute de la martorii E. și C., care au fost înmânate inculpatei în contextul discuțiilor purtate pentru prestarea unor servicii de asistență juridică, aspect ce conferă o periculozitate sporită faptelor săvârșite de o persoană care avea sarcina de a apăra drepturile și interesele clienților săi și a cărei probitate profesională era prezumată.
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a apreciat, în mod plural, atât criteriile de ordin obiectiv (precum modul, mijloacele de comitere), cât și cele de ordin subiectiv (scopul, motivul comiterii faptei) și a acordat eficiență datelor referitoare la persoana inculpatei, în sensul că raportat la infracțiunea de înșelăciune a avut în vedere împrejurarea că a achitat prejudiciile decurgând din cele două contracte de credit, pe care le-a valorificat ca circumstanțe atenuante în favoarea acesteia.
Instanța de apel consideră că pedeapsa aplicată inculpatei reflectă evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, amânarea aplicării acesteia, în condițiile art. 83 din C. pen., nefiind aptă să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia și să asigure posibilitatea îndreptării și reinserției sociale pozitive viitoare a inculpatei.
Înalta Curte are în vedere faptul că printr-o altă modalitate de individualizare a pedepsei nu se realizează și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatei, care are o pregătire școlară superioară (studii universitare), fiind de profesie avocat, astfel că a putut avea reprezentarea consecințelor faptelor sale.
Efectul educativ și preventiv trebuie să prevaleze, iar participarea la procesul penal și supravegherea în următorii 2 ani a comportamentului inculpatei constituie soluția cea mai adecvată pentru atingerea acestui scop și justifică modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 159 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată A. împotriva Sentinței penale nr. 159 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 aprilie 2021.
Procesat de GGC - LM