ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1516/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1516/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 15 octombrie 2018, contestatoarea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în contradictoriu cu intimatul S.C. A. S.R.L. Galați, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în Dosarul execuțional nr. x/2018.

În motivare, contestatoarea a arătat că Sentința nr. 151 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2014, prin care au fost obligate contestatoarea și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Galați să achite creditoarei suma de 1.829.856,39 euro, nu este definitivă, recursul aflându-se în procedura de filtru la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 1008 din 18 februarie 2019, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun și este reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a mai reținut că sediul debitoarei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este în București, B-dul x, nr. 17, considerente în raport de care Judecătoria Galați a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat Sentința civilă nr. 4808 din 14 mai 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate se reține că instanța competentă să se pronunțe asupra contestației la executare este, conform dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori, ambii având calitatea de pârâți în sentința civilă ce reprezintă titlu executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un dosar unic de executare silită, cu nr. x/2008, înregistrat pe rolul BEJ B., prin Încheierea nr. 326/24.09.2018 executorul dispunând admiterea cererii de executare silită împotriva debitorilor APIA CJ Galați și APIA sediul central din București.

Se mai reține în motivare că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Galați și respinsă de către Judecătoria Sectorului 2 București, prin încheierea din camera de consiliu din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Având în vedere considerentele expuse, Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că Judecătoria Galați este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 714 și art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are sediul debitorul.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită a debitorilor în cauză de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Înalta Curte constată că Sentința civilă nr. 151 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2014, hotărâre în baza căreia a fost demarată executarea silită, a stabilit în sarcina a doi debitori obligația de a achita creditoarei suma de 1.829.856,39 euro, respectiv în sarcina Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu sediul în București, B-dul x, nr. 17, și Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Galați, cu sediul în Galați, jud. Galați.

Având în vedere cele reținute cu privire la sediile debitorilor, în considerarea dispozițiilor legale menționate anterior, Înalta Curte reține că sunt instanțe de executare atât Judecătoria Sectorului 2 București cât și Judecătoria Galați.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Galați, ca instanță de executare de la sediul codebitoarei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Galați, instanță care a încuviințat cererea de executare silită și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Galați cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul celuilalt debitor, fără a încălca voința reclamantei.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.