ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2013

Prin încheierea de ședință

din data de 20 iunie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimata M.O. cu privire la neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 59/2011.

În motivare a reținut că cererea de sesizare a

Curții Constituționale este inadmisibilă prin raportare la faptul că a fost deja

pronunțată o decizie în acest sens, respectiv decizia nr. 108 din 05 martie 2013,

care a reținut că normele ordonanței sunt conforme cu principiile constituționale.

Împotriva încheierii de

ședință din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești a formulat recurs contestatoarea

M.O.

Recurenta a susținut că

instanța s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate cu încălcarea competenței

de ordine publică a altei instanțe. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta

a arătat că în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, soluționarea

acestei excepții este de competența exclusivă a Curții Constituționale.

În continuare a criticat

soluția Curții de Apel Pitești și din perspectiva neanalizării complete a tuturor

motivelor de neconstituționalitate indicate prin cerere.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acesta

este nefondat.

Făcând aplicarea art.

306 alin. (3) C. proc. civ., instanța apreciază că motivele de recurs formulate

de recurentă se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Cu privire la necompetența

curții de apel în pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale,

critică încadrată conform prevederii mai sus evocate în pct. 3 al art. 304 C.

proc. civ., aceasta este nefondată.

Potrivit art. 29 din

Legea nr. 47/1992 asupra unei excepții de neconstituționalitate invocate de părți

sau de către instanță din oficiu, care are legătură cu soluționarea cauzei și oricare

ar fi obiectul acesteia, instanța se pronunță printr-o încheiere motivată.

Față de aceste

dispoziții, rezultă că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate

este competentă să se pronunțe asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Analizarea

cererii de sesizare a Curții Constituționale este de competența instanței învestite

care se pronunță numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale,

și nu asupra neconstituționalității actului normativ.

Recurenta

face o evidentă confuzie între competența instanțelor judecătorești, în speță a

Curții de Apel Pitești, de a se pronunța asupra admisibilității cererilor de sesizare

a Curții Constituționale, și competența Curții Constituționale de a se pronunța

asupra constituționalității actelor normative.

Nefondată

este și critica privind neanalizarea de către instanță a tuturor motivelor de neconstituționalitate

invocate prin cerere, aceasta, așa cum s-a arătat mai sus, neavând competență de

a analiza constituționalitatea normei.

Instanța s-a

pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale pe cale de excepție,

apreciind-o ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea

nr. 47/1992 iar recurenta nu a formulat critici în ceea ce privește aplicarea și

interpretarea acestor dispoziții.

Pe cale de consecință,

criticile deduse judecății prin intermediul recursului sunt nefondate și, în baza

art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatoarea M.O. împotriva încheierii de ședință din 20

iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2013.