ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.11.2012 pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, sub nr. x/2012, astfel cum a fost precizată la data de 08.01.2013, reclamanta Societatea Națională a Cărbunelui SA, prin administrator judiciar A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Valea Crișului, prin primar, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile în suprafață totală de 2.475.704,174 mp, situate în comuna Valea Crișului, jud. Covasna, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 372/21.04.2016, Tribunalul Covasna, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

Prin Decizia nr. 1247/Ap din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul reclamantei împotriva sentinței.

Prin Decizia nr. 685/07.04.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei împotriva acestei decizii, pe care a casat-o, trimițând cauza în rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin Decizia nr. 2126/Ap/19.12.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2012 în rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis apelul reclamantei împotriva încheierii de ședință din 18.02.2016 și a Sentinței civile nr. 372/21.04.2016 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care le-a schimbat, în sensul că a admis cererea de reducere a onorariului formulată de reclamantă și a stabilit onorariul definitiv al expertului B. la suma de 15.000 RON; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta Comuna Valea Crișului să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 23.763 mp aflată în posesia sa, conform Raportului de expertiză judiciară întocmit de expert B.; a respins celelalte pretenții ale reclamantei; a obligat pârâta la plata sumei de 150 RON, cheltuieli parțiale de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta Comuna Valea Crișului, arătând că întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei s-a făcut în baza unui titlu valabil, respectiv Ordinul Prefectului județului Covasna nr. 26/2006, sens în care Încheierea de întabulare nr. x/2006 nu poate fi anulată decât cu anularea, în prealabil, a titlului de proprietate.

A mai arătat recurenta-pârâtă că în cauză nu a fost respectat termenul legal pentru depunerea plângerii împotriva încheierii nr. x/2006, respectiv 15 zile de la aducerea la cunoștință a acesteia și că semnarea proceselor-verbale de delimitare a incintelor aflate în administrarea Exploatării Miniere Căpeni au fost întocmite în vederea delimitării incintelor, iar nu în vederea stabilirii vreunui drept de proprietate în favoarea SNC Ploiești SA, terenurile fiind în trecut proprietatea locuitorilor comunei Valea Crișului, expropriați în regimul comunist pentru înființarea unei cariere de exploatare a lignitului.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de pârâta Comuna Valea Crișului împotriva Deciziei nr. 2126/Ap/19.12.2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 02.03.2018, judecata cauzei fiind suspendată la data de 26.04.2018, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. la data de 06.05.2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 12.06.2019.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 26.04.2018, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 06.05.2019, nici una din părți nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta Comuna Valea Crișului, prin primar împotriva Deciziei nr. 2126/Ap din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - GV