ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2019

Asupra cererii de revizuire de față constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Municipiul Brașov și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând instanței să constatate că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul prevederilor legilor speciale de reparație, pentru preluarea în mod abuziv de către Statul Român, în perioada regimului comunist, a următoarelor imobile:

- situate în Municipiul Brașov, jud. Brașov, înscrise în CF x Brașov sub nr. top x;

- situate în Brașov, str. x și str. x, înscrise în CF x Brașov, sub nr. top x.

Prin Sentința civilă nr. 168/S din 13 noiembrie 2017 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerul Finanțelor Publice pentru acest pârât, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Brașov și a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocate de acești pârâți și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, iar pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 1109 din 3 iulie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanții A., B., C. și D.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, la 6 august 2018, revizuenții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de A.J.F.P. Brașov și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, retractarea Deciziei civile nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 509 pct. 1 și art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții susțin că decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosar nr. x/2016, precum și Deciziei civile nr. 14 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosar nr. x/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 960/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În opinia revizuenților, contrarietatea hotărârilor constă în interpretarea diferită a instanțelor cu privire la calitatea acestora de persoane îndreptățite, în condițiile în care imobilul în discuție este unul ce aparține E., societate în raport de care F. avea aceeași calitate ca și în G.

Revizuenții susțin că, prin Decizia nr. 1109 din 3 iulie 2018, împotriva căreia au formulat cererea de revizuire, Curtea de Apel Brașov a încălcat puterea de lucru judecat a celor 2 hotărâri anterioare, în sensul că a negat dreptul acestora cu privire la bunurile preluate abuziv de Statul Român, iar dacă hotărârea a cărei revizuire o solicită nu s-ar anula, s-ar produce, de fapt, o nouă expropriere.

Intimații Municipiul Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, precum și intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Prin Sentința civilă nr. 1354/Ap din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în motivarea acestei soluții, dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă revizuirea este fondată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea se îndreaptă la instanța care a dat prima hotărâre.

În speță, prima hotărâre indicată de revizuentă, ca fiind potrivnică deciziei atacate, este Decizia nr. 14 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosar nr. x/2009*, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așadar, instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel Galați este Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 27 decembrie 2018.

La termenul din 21 martie 2019, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare, se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenții au solicitat anularea Deciziei nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, precum și Deciziei nr. 14 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București a avut ca obiect cererea de revizuire a Deciziei nr. 700A din 11 octombrie 2016 a aceleiași instanțe, formulată de către revizuenții din prezenta cauză, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care, admițându-se cererea de revizuire, a fost schimbată, în tot decizia revizuită, în sensul că, a fost admisă cererea de chemare în judecată, s-a anulat decizia emisă de intimată la 28 octombrie 2014, fiind obligată aceasta să emită decizia cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 67.824 mp teren și construcția E., împreună cu anexele, situate în Comuna Ghidiceni, Jud. Vrancea.

Cea de-a doua hotărâre invocată ca pretins potrivnică, respectiv Decizia nr. 14 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanții A., D., B. și C. - revizuenți în prezenta cauză - prin care au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A., să se constate că imobilul (construcție) E., anexele și utilajele, precum și terenul aferent în suprafață de 78.963 m.p., situate în intravilanul Comunei Ghidigeni, județul Galați, au fost preluate fără titlu valabil și să oblige pârâta la restituirea în natură a acestora, precum și la contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor, de la data introducerii cererii până la emiterea procesului-verbal de punere în posesie.

Se constată, astfel, că revizuenții nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii având același obiect și aceeași cauză, pronunțate între aceleași părți, având în vedere că litigiul finalizat cu hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a avut ca obiect și cauză constatarea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru două imobile situate în Brașov, iar părți au fost revizuenții din prezenta cauză, în calitate de reclamanți, în contradictoriu cu Statul Român, Municipiul Brașov și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

În realitate, ceea ce opun revizuenții, ca temei al căii de retractare formulate, este aplicarea aceluiași raționament avut în vedere de instanță, dar pentru un alt imobil.

Or, argumentele dezvoltate de instanță într-o problemă de drept asemănătoare, dar pentru un alt bun, nu se circumscriu încălcării autorității de lucru judecat, pentru neîntrunirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca, între hotărârile pretins potrivnice, să existe identitatea de părți, obiect și cauză, întrucât, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții D., B., C. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenții D., B., C. și A.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.

GGC - CL