ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1367/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 196 din 15 ianuarie 2020, a admis cererea formulată de petenta A. SA și a dispus strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Oradea.

Totodată, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1000 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 15 noiembrie 2019 la B.- Sucursala Victoria.

Împotriva încheierii nr. 196 din 15 ianuarie 2020 a formulat cerere de revizuire petenta Asociația C., solicitând anularea încheierii și obligarea intimatei A. SA la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, revizuenta arată că intimata A. SA a formulat o cerere de strămutare a judecării dosarului nr. x/2019, cerere ce a fost respinsă prin încheierea nr. 164/2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Intimata A. SA a mai formulat o cerere de strămutare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/2019), aceasta vizând Dosarul nr. x/2019, cerere soluționată prin încheierea din nr. 196 din 15 ianuarie 2020, în sensul admiterii solicitării și strămutării judecării dosarului de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Oradea.

Consideră revizuenta că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât Încheierea nr. 196 din 15 ianuarie 2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a Încheierii nr. 164 din 15 ianuarie 2020.

În acest sens, arată revizuenta că în cele două dosare înregistrate pe rolul instanței supreme petenta A. SA a invocat motive cvasiidentice, încercând să demonstreze existența unor suspiciuni la adresa imparțialității judecătorilor Curții de Apel Cluj, respectiv puternica mediatizare și discreditare a proiectului minier de la Certej în rândul locuitorilor din Cluj-Napoca, declarațiile critice ale unui partid politic la adresa proiectului minier de la Certej, referirea la organizarea unui protest pentru a semnala opoziția vehementă a locuitorilor din Cluj la adresa proiectului minier ș.a.

Consideră revizuenta că există identitate de obiect în privința celor două dosare de strămutare și aceasta chiar dacă primul dosar vizează strămutarea judecării contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1194/2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016 iar celălalt dosar vizează strămutarea judecării cererii de revizuire formulate împotriva aceleiași decizii, cât timp scopul ambelor căi extraordinare de atac este același, rejudecarea dosarului nr. x/2016

De asemenea, cadrul procesual, sub aspectul părților litigante este identic în ambele dosare iar cauza este aceeași, respectiv temeiul juridic al dreptului valorificat-art. 140 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, revizuenta solicită admiterea cererii sale și anularea încheierii nr. 196 din 15 ianuarie 2020.

Intimata A. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată, întrucât nu există condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, intimata arată, în esență, că obiectul celor două dosare în care au fost pronunțate încheierile pretins potrivnice este diferit, cauza nr. x/1/2019 având ca obiect cererea de strămutare a judecării revizuirii formulate în Dosarul nr. x/2019 în timp ce cauza nr. y/1/2019 a avut ca obiect cererea de strămutare a judecării contestației în anulare formulate în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, obiectele celor două dosare diferă, atât din punct de vedere al obiectului material cât și al dreptului subiectiv civil, menționând intimata faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 325/13.02.2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că autoritatea de lucru judecat în privința hotărârilor de strămutare operează numai atunci când cererile succesive sunt formulate în același dosar și nu în dosare diferite.

Față de aceste considerente intimata solicită respingerea cererii de revizuire

A depus întâmpinare și intimata Consiliul Local al Comunei Certeju de Sus, solicitând respingerea cererii de revizuire pentru motive similare celor invocate de intimata A. SA, în esență pentru faptul că nu este întrunită cerința triplei identități de părți obiect și cauză, cu referire la obiectul celor două dosare în care au fost formulate cererile de strămutare în analiză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând prezenta cerere de revizuire Înalta Curte constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Un prim motiv de inadmisibilitate a cererii de revizuire este reprezentat de faptul că hotărârile date asupra cererilor de strămutare nu pot face obiectul cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât acestea nu dezleagă, cu autoritate de lucru judecat, o chestiune litigioasă.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol, se poate formula cerere de revizuire atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în atare circumstanțe este necesar, însă, ca hotărârea ulterioară să nesocotească autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri cu privire la fondul cauzei sau la o altă chestiune litigioasă tranșată de instanță prin cea dintâi hotărâre.

În acest sens, dispozițiile art. 430 alin. (1) statuează că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Așadar, ceea ce urmărește legiuitorul prin reglementarea instituției autorității de lucru judecat este împiedicarea părții să procedeze la repunerea în discuție a unei chestiuni litigioase, tranșate definitiv într-un litigiu anterior, dând astfel eficiență principiului securității raporturilor juridice, astfel că autoritatea de lucru judecat este specifică numai cauzelor în care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Însă, instanța sesizată cu o cerere de strămutare nu este învestită să se pronunțe asupra unei chestiuni litigioase, cererea de strămutare având scopul de a asigura buna administrare a justiției, în cazul în care există motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică, astfel cum acestea sunt conturate generic prin dispozițiile art. 140 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Faptul că dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. permit formularea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și împotriva hotărârilor ce nu evocă fondul cauzei, nu poate fi interpretat în sensul admisibilității cererii de revizuire împotriva hotărârilor pronunțate asupra cererilor de strămutare, întrucât sintagma "hotărâri care nu evocă fondul" presupune strict ipoteza în care litigiul a fost soluționat prin admiterea unei excepții dirimante, de procedură sau de fond, precum și hotărârile prin care se soluționează căile de atac, fără a se fi procedat la rejudecarea cauzei, dar în orice caz pricina trebuie să aibă de obiect tranșarea unei chestiuni litigioase.

Așadar, este esențial, în cadrul discuției privind chestiunea litigioasă, obiectul cu care instanța a fost învestită și nu soluția pronunțată de instanță, în concret, astfel că din această perspectivă, cererea de strămutare nu poate fi învestită cu autoritate de lucru judecat, din moment ce nu tranșează o dispută judiciară pe marginea unui drept subiectiv sau interes legitim, nefiind relevant faptul că aceasta se soluționează după regulile consfințite în materia procedurilor contencioase.

Mai mult, în sprijinul acestei concluzii vine și faptul că legiuitorul a reglementat expres un fine de neprimire în cazul formulării succesive de cereri de strămutare pentru aceleași motive.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (1) C. proc. civ., strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite după soluționarea acesteia.

Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiași instanțe, prevede alin. (2) al art. 146 C. proc. civ.

Prin urmare, însăși existența, în cuprinsul legii procesuale, a unei reglementări distincte, de natură a împiedica formularea unor noi cereri de strămutare, în același dosar și în fața aceleiași instanțe, fără a fi dovedită existența unor împrejurări necunoscute anterior sau a unor împrejurări ulterioare pune în discuție incidența dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., referitoare la modalitățile de valorificare a autorității de lucru judecat.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să supună și hotărârile de strămutare regulilor instituite în materia valorificării autorității de lucru judecat, rămâne inexplicabilă circumstanțierea finelui de neprimire prevăzut de art. 146 alin. (1) C. proc. civ., care, așa cum s-a arătat anterior, interzice formularea unor cereri de strămutare succesive, pentru aceleași motive, dacă pricina se află pe rolul aceleiași instanțe.

În subsidiar, și în cazul în care se acceptă incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 în privința hotărârilor date asupra cererilor de strămutare, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită în cauză cerința triplei identități referitoare la obiectul dosarelor în care au fost pronunțate pretinsele hotărâri potrivnice.

Astfel, așa cum rezultă din cele mai sus expuse, obiectul celor două dosare în care au fost pronunțate încheierile pretins potrivnice este diferit, cauza nr. x/1/2019 având ca obiect cererea de strămutare a judecării revizuirii formulate în Dosarul nr. x/2019 în timp ce cauza nr. y/1/2019 a avut ca obiect cererea de strămutare a judecării contestației în anulare formulate în Dosarul nr. x/2019.

Or, identitatea de obiect, în accepțiunea dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ. cu particularitățile cauzei, trebuie raportată la obiectul dosarului în care a fost formulată cererea de strămutare și nu la finalitatea urmărită, cum greșit susține revizuenta, întrucât autoritatea de lucru judecat are ca scop împiedicarea repunerii în discuție a aceleiași chestiuni litigioase între aceleași părți.

Prin urmare, noțiunea de obiect al cererii prevăzute de art. 140 C. proc. civ. este solicitarea de strămutare a unui anume dosar, astfel că va exista identitate de obiect numai atunci când sunt formulate două sau mai multe cereri de strămutare a judecării aceluiași dosar.

Înalta Curte constată că, prin cererea precizatoare, revizuenta invocă, în susținerea căii de atac și dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., afirmând că în cauză este demonstrată încălcarea efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în sensul că instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare a judecării dosarului nr. x/2019 a statuat definitiv cu privire la pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Cluj. Cum motivele de bănuială legitimă avute în vedere de Înalta Curte cu prilejul soluționării cererii de strămutare a judecării dosarului nr. x/2019 sunt identice celor ce au justificat formularea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2019, revizuenta consideră că instanța ce a admis cererea de strămutare a încălcat efectul pozitiv al autorității lucru judecat.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte nu poate primi argumentele revizuentei, reținând, așa cum a subliniat anterior, că instanța sesizată cu o cerere de strămutare nu este învestită să se pronunțe asupra unei chestiuni litigioase, astfel că autoritatea de lucru judecat nu poate fi valorificată în astfel de cauze nici din perspectiva dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Față de aceste considerente prezenta cerere de revizuire va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, formulată de Asociația C. împotriva încheierii nr. 196 din 15 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.

GGC - GV