ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5228/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, revizuirea sentinței civile nr. 88/CA/2016 - P.I., pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016, cu consecința admiterii acțiunii.

Ulterior, revizuenta a solicitat și suspendarea sentinței civile nr. 88/CA/2016 - P.I., pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016, cu consecința suspendării efectelor Deciziei nr. 4504/2018.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

Fiscal, prin încheierea de ședință nr. 17 din 10 iunie 2019, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea de suspendare a executării sentinței nr. 88/09.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016, invocată de intimată, ca inadmisibilă, reținând că hotărârea a cărei suspendare se cere nu este susceptibilă de executare, ținând seama de prevederile art. 512 și 718 din C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare și care se referă, exclusiv la executarea silită a unor hotărâri judecătorești, iar nu și la dobândirea caracterului definitiv de către actul administrativ atacat.

Totodată, a dispus resituirea cauțiunii de 1.000 RON, achitată prin Recipisa de consemnare B. nr. x/08.05.2019, înregistrată în Registrul de valori al secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea la poziția 385/2019, în favoarea revizuentei, în măsura rămânerii definitive a prezentei hotărâri, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuenta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că sunt incidente prevederile art. 512 și art. 719 din C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate, fiind legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurenți nefiind prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art. 512 din C. proc. civ., "instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător."

Asupra suspendării executării, potrivit art. 484 alin. (5) din C. proc. civ., "Completul se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă".

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, încheierea recurată nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată asupra unei cereri de suspendare a executării unei sentințe atacate cu revizuire, având caracter definitiv, potrivit art. 484 alin. (5) din C. proc. civ.,

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii de ședință nr. 17 din 10 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.