ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2017 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management Pos Mediu:

- anularea Deciziei nr. 8422/02.11.2016 înregistrată la sediul A.R.B.D.D, sub nr. x/07.11.2016, privind soluționarea contestației formulate de către Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării împotriva "Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență" nr. 75912/06.09.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind Contractul de lucrări nr. x/01.04.2015 "Proiectare și lucrări de execuție pentru amenajarea Centrului de vizitare de la Bulina și a punctelor de informare de la Tulcea și Crișan" din cadrul proiectului "îmbunătățirea stării do conservare a biodiversității sectorului pontic din R.B.D.D, prin conștientizare, informare, vizitare", cod SMIS 17155;

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 75912/06.09.2016;

- anularea Notificării nr. x/06.09.2016, înregistrării ARBDD Tulcea cu nr. x/09.09.2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generala Programe Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, pentru suma de 263.704,15 RON, conform Notificării beneficiarului cu privire finalizarea misiunii de control, reprezentând corecție financiarii de 25% aplicată la valoarea fără T.V.A. a contractului de lucruri nr. x/01.04.2015, în valoare de 1.054.816,59 RON, respectiv a debitului constituit pentru "Proiectare și lucrări de execuție pentru amenajarea Centrului de vizitare de la Sulina și a punctelor de informare de la Tulcea și Crișan din cadrul proiectului îmbunătățirea stării de conservare a biodiversității sectorului pontic din RBDD prin conștientizare, informare, vizitare RBDD COD PROIECT: SMIS CSNR17155.

Prin Sentința nr. 3 din data de 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea promovată de reclamanta - Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării în contradictoriu cu pârâtul - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management Pos Mediu -, ca nefondată.

Împotriva soluției de respingere a acțiunii a declarat recurs reclamanta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării criticând-o pentru nelegalitate, și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată intimatul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării s-a raportat, prin cererea de recurs, numai aspectele reținute de instanță în legătură cu caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.

Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Chiar dacă la finalul cererii de recurs recurenta arată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că memoriul de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor de fapt și de drept privind netemeinicia actelor administrative atacate și nu critici efective de nelegalitate a hotărârii atacate.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reține că indicarea de către recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs, răspunsul la întâmpinare și notele scrise, a dispozițiilor legale pe care le apreciază ca fiind încălcate sau greșit interpretate de prima instanța, nu este de natură a duce la aprecierea caracterului motivat al recursului.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării împotriva Sentinței civile nr. 3 din data de 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.

GGC - GV