ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

La data de 3 aprilie 2019, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/2019, cererea prin care revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 248 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că autoritatea de lucru judecat nu trebuie limitată doar la contradicțiile existente între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și atunci când contradicția operează între considerentele acestora, aspect invocat și ignorat de instanța de recurs. A mai invocat faptul că în alte trei dosare, intimații au încercat să demonstreze că prin Decizia civilă nr. 533/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, nu s-a anulat titlul executoriu, însă acțiunea le-a fost respinsă.

A susținut că, deși în Dosarele nr. x/2014 al Tribunalului Gorj și nr. 365/95/2015 al ICCJ s-au dat dezlegări în sensul anulării actului de adjudecare, Decizia nr. 248/2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2016, tranșează această chestiune în mod diferit, cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Prin precizarea depusă la data de 18 aprilie 2019, revizuentul a menționat că solicită revizuirea Deciziei civile nr. 248/2019 pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 1041/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Gorj, de Decizia nr. 2154/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Gorj, prin care s-a anulat Procesul-verbal din data de 10 aprilie 2014, întocmit de executor B., în Dosarul de executare x/2013, de Decizia civilă nr. 533/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Gorj, prin care au fost anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul x/2013, inclusiv actul de adjudecare în totalitatea sa și de Decizia civilă nr. 212/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al ICCJ, prin care s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 533/2015.

A susținut că prin toate aceste hotărâri judecătorești definitive s-au dat dezlegări referitoare la anularea, în totalitate, a actului de adjudecare din Dosarul x/2013, astfel că în procesul subsecvent se impunea respectarea lor.

Prin Decizia civilă nr. 494 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a dispus disjuns cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019 în raport de Decizia civilă nr. 212 din 3 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016, în raport de Decizia civilă nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2014 și în raport de Decizia civilă nr. 2154 din 8 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost precizată, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații C. și D..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A., cerere ce a fost înaintată instanței supreme.

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 15 iulie 2019, sub nr. x/2019, și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin Rezoluția din data de 9 septembrie 2019, s-a constatat că recurentul a depus o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, și că datorează o diferență în cuantum de 50 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul- asistent raportor a reținut că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă, stabilite de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că este legal timbrat și că este exercitat în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. iar hotărârea pronunțată asupra revizuirii este susceptibilă de recurs. În ceea ce privește admisibilitatea recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., s-a reținut că această chestiune urmează să fie analizată de către completul de filtru.

Prin cererea de recurs, revizuentul A., invocând, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, a dezvoltat următoare argumente în susținerea criticilor de nelegalitate:

Instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în sensul că prin această din urmă decizie, atât prin considerente, cât și prin dispozitiv, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că actul de adjudecare din 30 martie 2006, a fost anulat în totalitate, atât în ceea ce privește construcțiile, cât și pentru teren, iar nu parțial, numai pentru construcții; în dispozitivul deciziei nu se face vorbire despre anularea parțială a executării vreunui act de executare sau a actului de executare, ci, dimpotrivă, se precizează expres că "se admite contestația la executare", ceea ce implică admiterea tuturor pretențiilor solicitate prin acea contestație.

A mai arătat că actul de adjudecare a fost anulat, parțial, pentru teren, prin Decizia civilă nr. 6875 din 20 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel Craiova, astfel încât, în opinia recurentului motivarea Curții de Apel Craiova nu poate fi primită.

În susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - revizuent a arătat, pe de o parte, că motivarea instanței de prin care s-a reținut că "încălcarea efectului pozitiv de lucru judecat, atașat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, a fost examinată de instanța de recurs", nu poate fi primită, deoarece prin contrarietate de hotărâri trebuie înțeles că una și aceeași problemă a primit în cele două litigii rezolvări opuse, iar pe de altă parte, că reținerea instanței potrivit căreia prin Legea nr. 310/2018 s-a adăugat o nouă teză prevederilor art. 513 C. proc. civ. și nu s-a extins și conținutul motivului de revizuire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este străină de natura pricinii.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul-revizuent a învederat instanței că renunță la invocarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (7) din C. proc. civ.

Intimații D. și C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

La termenul din 4 martie 2020, completul de filtru, constatând că recursul este legal timbrat, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că recursul a fost exercitat în termenul legal, reglementat de dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., iar decizia curții de apel este susceptibilă de recurs, a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva încadrării criticilor formulate de revizuentul A. în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Motivul de casare este o consecință firească de sancționare a nerespectării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care, referindu-se la considerentele hotărârii judecătorești, prevăd că acestea trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, menționându-se argumentele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este un atribut esențial al acesteia, de natură să explice părților și să le determine să accepte soluția primită, o garanție puternică împotriva unui eventual arbitrar al judecătorului, dar și o condiție necesară pentru a se putea realiza controlul judiciar de către instanța superioară.

Motivarea clară, convingătoare și completă a hotărârii judecătorești, datorită importanței sale în explicarea soluției pronunțate, a fost ridicată la rang de principiu în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 parag. 1), din perspectiva dreptului părților la un proces echitabil.

Pentru a pretinde sancționarea de ordin juridic în cazul nemotivării hotărârii, sub oricare dintre cele trei forme prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nemotivarea, motivarea contradictorie sau străină de natura cauzei, este important ca, în cadrul cererii sau al căii de atac asupra căreia s-a pronunțat instanța, prin hotărârea pretins nemotivată, să fi fost formulat un astfel de motiv, neexaminat.

Teza finală din cadrul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând motivele străine de natura pricinii, invocată de către recurentul-revizuent, nu permite exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, întrucât, în motivarea căii de atac, partea invocă aspecte legate de conținutul prevederilor art. 513 din C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, cu referire la condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, ceea ce exclude ipoteza motivelor străine, care, deși se regăsesc în hotărâre, nu au legătură cu litigiul dedus judecății.

Printre condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se enumeră și aceea ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, sau, chiar invocată, instanța să fi omis să se pronunțe cu privire la aceasta.

Așadar, soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune ca instanța să verifice strict incidența autorității de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Ca atare, susținerea în sensul că hotărârea din urma încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire nu este instanță de control judiciar, care să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptățită doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorității de lucru judecat rezultată din prima hotărâre. Astfel, prin noțiunea de autoritate de lucru judecat trebuie înțeleasă componenta acesteia de excepție procesuală.

În speță, recurentul-revizuent A. nemulțumit de soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a criticat, în esență, decizia curții de apel din perspectiva în care s-a reținut că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în cel de-al doilea proces, devreme ce "autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015 nu a fost invocată ca excepție procesuală, ci ca argument al apărării."

Astfel, recurentul-revizuent a criticat decizia curții de apel din perspectiva în care, pe de o parte, instanța a nesocotit autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, susținând că prin această din urmă decizie s-a statuat că actul de adjudecare din 30 martie 2006 a fost anulat, în totalitate, atât în privința construcțiilor, cât și a terenului, iar pe de altă parte, a susținut că "nu poate fi primită" motivarea instanței de revizuire referitoare împrejurarea că încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, atașat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, a fost examinată de instanța de recurs, finalizată cu pronunțarea Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019, aceasta reprezentând principala apărare formulată de revizuent la judecata cauzei anterioare, (...) încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei menționate nefiind o chestiune nouă invocată direct în cererea de revizuire", și că reținerea instanței potrivit căreia prin Legea nr. 310/2018 s-a adăugat o nouă teză prevederilor art. 513 C. proc. civ. și nu s-a extins și conținutul motivului de revizuire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este străină de natura pricinii.

Înalta Curte reține că argumentele în susținerea nelegalității hotărârii recurate nu vizează considerentele deciziei atacate, recurentul-revizuent aducând în discuție nesocotirea de către instanță a excepției autorității de lucru judecat, invocată de către revizuent, ca apărare de fond, în cadrul dosarului în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 248 din 6 martie 2019 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosar nr. x/2016.

Astfel, în considerente, instanța de revizuire a reținut, pe de o parte, că încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, atașat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015 a fost examinată de către instanța de recurs, ca principală apărare a revizuentului invocată în judecata anterioară, chestiune care în cererea de revizuire nu mai poate fi reiterată, aceasta opunându-se cu putere de lucru judecat, iar pe de altă parte, că în Dosarul nr. x/2016 a fost invocată încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat iar instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect, ceea ce împiedică incidența dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Or, prin motivele de recurs revizuentul nu critică soluția instanței de revizuire din această perspectivă, acesta chiar admițând că autoritatea de lucru judecat a fost invocată ca" argument al apărării", iar nu ca excepție de fond și drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că în cauză a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, ca apărare de fond, nu presupune însă, așa cum susține recurentul-revizuent, că cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este admisibilă și a fost în mod greșit respinsă.

Prin urmare, se constată că prin motivele expuse, recurentul-revizuent nu a criticat raționamentul avut în vedere de instanța de revizuire cu privire la neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva invocării și soluționării, în cel de-al doilea proces, a excepției autorității de lucru judecat, ci acestea au vizat, mai degrabă, critici cu privire la modul în care instanțele au înțeles să se pronunțe cu privire la anularea actului de adjudecare.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Prin urmare, raportat la considerentele hotărârii recurate și la aspectele invocate în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte reține că niciuna dintre criticile aduse de recurentul-revizuent soluției date de către instanța de revizuire nu vizează raționamentul acesteia care a dus la respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 248 din 6 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele concrete pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Așa fiind, cum revizuentul A. nu a invocat niciun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 494 din data de 6 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 494 din data de 6 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - LM