ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea depusă la 3 mai 2019, revizuentul Cabinet Avocat A., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea considerentelor Deciziei nr. 216 din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, solicită admiterea căii de atac, anularea hotărârii revizuite și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor Deciziei nr. 198 din 26 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2017.
Revizuentul a formulat și cerere de repunere în termenul de revizuire, arătând că hotărârea a cărei revizuire o solicită - Decizia nr. 216 din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, i-a fost comunicată la 3 aprilie 2019, dată la care a fost în măsură să ia cunoștință de considerentele hotărârii revizuite.
La termenul din 13 iunie 2019, instanța a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, revizuentul Cabinet Avocat A., a solicitat revizuirea considerentelor Deciziei nr. 216 din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, arătând că în cauză urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, apreciind că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor Deciziei nr. 198 din 26 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2017.
Prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, având, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, următorul cuprins: dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Modificarea legislativă vizează aplicabilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că acesta ar putea fi reținut atât în situația în care se invocă autoritatea de lucru judecat în sens negativ, cât și în sens pozitiv - a soluției pronunțate într-un litigiu anterior și în ipoteza invocării autorității de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri anterioare - art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.: autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a soluționat o chestiune litigioasă.
Prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anterior reproduse, au fost introduse prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18 decembrie 2018.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Cum, în speță, procesul a pornit la 3 iulie 2017 (data inițială a dosarului), înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma introdusă prin actul normativ anterior precizat, nu pot fi avute în vedere în soluționarea prezentei cereri de revizuire.
În cauză rămân, așadar, aplicabile dispozițiile aceluiași text de lege, în forma de dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., având următorul conținut: dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în originalul hotărârii revizuite.
În forma anterior enunțată, se poate constata că în situația cererilor de revizuire întemeiate pe existența contrarietății de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire are ca singură consecință anularea celei de-a doua hotărâri, fără a îngădui și alte eventuale rezolvări.
O asemenea soluție legală își are justificarea în faptul că legea socotește neavenită cea de-a doua hotărâre, lăsând să se înțeleagă că aceasta, fără distincție, trebuie lipsită de orice efecte (anulată), în considerarea faptului că dacă în cel de-al doilea proces s-ar fi invocat și admis excepția autorității de lucru judecat, acțiunea reclamantului ar fi fost respinsă pentru acest motiv, fără a mai fi cercetată pe fondul ei ori sub alte aspecte, astfel că nu s-ar mai fi ajuns să fie pronunțată o hotărâre care să o contrazică pe cea pronunțată în primul proces.
Or, soluția cuprinsă în dispozițiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., este una ce corespunde valorizării efectului negativ al lucrului judecat, căci doar în cazul acestuia a doua hotărâre apare ca neavenită, iar contrarietatea dintre hotărâri se cuvine, fără alte nuanțări, înlăturată prin anularea celei de-a doua hotărâri.
Prin urmare, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., trimite la concluzia că prin motivul de revizuire în discuție legiuitorul a avut în vedere exclusiv efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și pe cel pozitiv.
În concluzie, calea extraordinară de atac a revizuirii nu este admisibilă, în sensul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., decât atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice ca urmare a nesocotirii efectului negativ al lucrului judecat, iar nu și atunci când doar efectul pozitiv a lucrului judecat nu a fost avut în vedere.
În prezentul proces, revizuentul Cabinet Avocat A., a solicitat revizuirea considerentelor Deciziei nr. 216 din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, apreciind că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor Deciziei nr. 198 din 26 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2017.
Întrucât ceea ce se pune în discuție prin motivele de revizuire formulate este efectul pozitiv, iar nu cel negativ al lucrului judecat izvorât din deciziile anterior menționate, având în vedere faptul că decizia revizuită este pronunțată într-un litigiu pornit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, în respectarea prevederilor art. 24 din C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Față de soluția pronunțată, pentru aceleași considerente, urmează a respinge ca inadmisibilă și cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, formulată de revizuentul Cabinet Avocat A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Cabinet Avocat A., împotriva Deciziei civile nr. 216 din 27 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termen formulată de revizuentul Cabinet Avocat A.
Cu recurs la Completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.