ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 11 septembrie 2009, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea bunurilor comune, respectiv a imobilelor compuse dintr-o casă cu 3 camere și o sală și un teren aferent de 3.525 mp situat în p.c. 33/1, conform Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 14 martie 2003 a BNP C. din Botoșani; un grajd cu 3 camere și o sală, cu pereții din chirpici, acoperit cu azbest, situat pe același teren cu casa, înființat în anul 2000 prin autorizație de construire emisă de Primăria Copălău, precum și a bunurilor mobile, în cote de 1/2 în natură prin atribuirea construcțiilor și terenului către ea, cu obligarea la sultă, respectiv a bunurilor mobile, în natură, în cote de 1/2 .

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și a făcut precizări, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor în cote de 1/2, dar nu în modalitatea formulată de reclamantă, ci prin atribuirea imobilelor către acesta, pentru că nu are o altă posibilitate de a locui.

Prin Sentința civilă nr. 3979 din 3 iunie 2010, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote-părți de câte 1/2, bunurile imobile și mobile, în valoare totală de 26.401 RON, revenindu-le fiecăruia valoric câte o sumă de 13.200,5 RON, a dispus lichidarea comunității de bunuri, în sensul că a atribuit fiecărei părți bunuri în natură, reclamanta primind și imobilele casă, grajd și teren aferent.

Urmare a casării Sentinței civile nr. 3979 din 3 iunie 2020 a Judecătoriei Botoșani, prin Decizia civilă nr. 49R din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani, Judecătoria Botoșani prin Sentința civilă nr. 1972 din 22 martie 2012 a admis acțiunea, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote-părți de câte 1/2, bunuri imobile și mobile, în valoare totală de 26.401 RON, revenindu-le fiecăruia valoric câte o sumă de 13.200,5 RON, a dispus lichidarea comunității de bunuri, în sensul că a atribuit reclamantei imobile și mobile în valoare totală de 20.055 RON, iar pârâtului a atribuit bunuri mobile în valoare totală de 6.346 RON, a obligat pe reclamantă să achite pârâtului suma de 6.854,5 RON, pentru echivalarea loturilor, a constatat că pârâtul a făcut îmbunătățiri la grajdul atribuit în valoare de 1.064 RON și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B..

Prin Decizia nr. 273 din 5 martie 2013, Tribunalul Botoșani a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. în contradictoriu cu intimata A. împotriva Sentinței civile nr. 1972 din 22 martie 2012 a jud. Botoșani, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei decizii, D. a formulat recurs solicitând casarea hotărârii.

Prin Decizia civilă nr. 188 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D. împotriva Deciziei civile nr. 273 din 5 martie 2013 a Tribunalului Botoșani.

Împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat prezentul recurs D., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2020.

La termenul din 4 martie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității căii de atac exercitate, în raport de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 299 din același act normativ, cu privire la care reține următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional. Astfel, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se reține incidența dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În speța supusă analizei, prin hotărârea atacată cu prezentul recurs, a fost soluționat un alt recurs, prin urmare, hotărârea atacată este irevocabilă.

Având în vedere această împrejurare și față de dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins în consecință.

De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".

Având în vedere că excepția inadmisibilității căii de atac este o excepție de procedură absolută și peremptorie, care împiedică analiza pe fond a cererii, aspectele de nelegalitate invocate de către recurentul D. nu se mai impun a fi examinate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul D. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul D. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2020.

GGC - LM