ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 29.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., partajarea imobilului situat în jud. Timiș, înscris în CF x, nr. top. x, în care s-a absorbit imobilul înscris în CF x, situat în Lugoj, în doua fracțiuni de 1/2 din cota de 1/1, prin atribuirea în proprietate în cotă de 1/2, în favoarea pârâtului B., constatându-se totodată și calitatea de coproprietar, respectiv prin atribuirea în proprietate în cotă de 1/2 în favoarea pârâtei C., constatându-se totodată și calitatea de coproprietar; dispunerea variantei cea mai favorabile de partajare a imobilului, după ce în prealabil reclamanta va preciza spre ce variantă de partajare în natură se va îndrepta; intabularea cotelor de proprietate, respectiv a cotei de 1/2 în favoarea pârâtului B. și a cotei de 1/2 în favoarea pârâtei C., cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 669, art. 676, art. 678, art. 679 din C. civ., art. 626, art. 627, art. 629, art. 663, art. 665, art. 679 și art. 817 din C. proc. civ.

Valoarea bunului a cărui partajarea s-a solicitat a fost stabilită la suma de 242.323 RON, conform expertizei tehnice efectuată în cauză.

Prin Sentința nr. 2692/06.10.2017, Judecătoria Lugoj a admis, în parte, acțiunea; a dispus sistarea stării de proprietate comună în devălmășie a pârâților asupra bunului comun menționat în acțiune, compus din teren în suprafață de 159 mp și casă, în valoare totală de 242.323 RON, conform expertizei tehnice efectuate în cauză de expertul tehnic judiciar ing. D.; a atribuit, în natură, pârâtului B. imobilul; a obligat pârâtul B. la plata, către pârâta C., a sumei în cuantum de 121.161,5 RON cu titlu de sultă reprezentând 1/2 din valoarea bunului imobil în litigiu, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului B., cu privire la acest imobil; a obligat pârâtul B. la plata, către reclamantă, a sumei în cuantum de 4.525 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat pârâta C. la plata, către reclamantă, a sumei în cuantum de 4.525 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins, în rest, acțiunea civilă, ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtului B., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată; a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 433/A/02.04.2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinței; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta E.

Prin Decizia nr. 704/04.12.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 433/A/02.04.2019 a Tribunalului Timiș.

Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta C., arătând, în esență, că prin decizia recurată instanța nu a analizat situația de fapt în ce privește imobilul în litigiu, nu a luat în considerare probele administrate în cauză și a stabilit o taxă judiciară de timbru nelegală, ce se impune a fi anulată.

A mai arătat recurenta că în mod nelegal a fost deposedată de imobilul în litigiu, pe baza unor susțineri neadevărate și nedovedite, iar pricina este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât valoarea acesteia depășește suma de 200.000 RON.

În susținerea recursului, pârâta a făcut ample referiri la litigiile care au existat cu privire la bunul obiect al acțiunii de partaj.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 20.01.2020, s-a fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, pentru soluționare, la data de 25.03.2020.

La data de 06.02.2020, a fost înregistrat memoriul recurentei intitulat "recurs la completul de 5 judecători", prin care aceasta a reiterat aspectele învederate prin memoriul de recurs inițial.

La data de 11.02.2020, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentei la raportul de admisibilitate,prin care a solicitat admiterea recursului.

La data de 03.03.2020, recurenta a depus din nou memoriul intitulat "recurs la completul de 5 judecători", conținând aceleași apărări și fiind însoțit de aceleași înscrisuri depuse și la data de 06.02.2020.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 94 lit. j) C. proc. civ., sunt de competența judecătoriei "cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare".

Prezenta cauză are ca obiect partaj judiciar și a fost soluționată în fond de către Judecătoria Lugoj, în apel de către Tribunalul Timiș, iar prin Decizia nr. 704/04.12.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 433/A/02.04.2019 a Tribunalului Timiș.

Decizia prin care se soluționează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menționate și nu mai poate fi atacată din nou cu aceeași cale de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C., împotriva Deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Lugoj, cu sediul în Județ Timiș, intimata-pârâtă Întreprinderea Individuală B., cu sediul în Județ Timiș, intimatul-pârât B., intimata-intervenientă E.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2020.

GGC - NN