ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 951/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 796 din 25 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., la 23 aprilie 2020.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut incidența aspectelor statuate prin decizia nr. C75/19/26.11.2019 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se impune cu caracter obligatoriu statelor membre.

De asemenea, în cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a expus pe larg situația litigioasă cu privire la imobilul situat în Lugoj, str. x, jud. Timiș, care a aparținut părinților săi și care face obiectul partajului cu intimata S.C. B. S.A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

La 13 mai 2020, intimata Întreprinderea Individuală C. a depus întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 508 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 14 mai 2020, intimata S.C. B. S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Prin rezoluția din 29 aprilie 2020, a fost stabilit termen pentru soluționarea contestației în anulare la 21 mai 2020.

La acest termen de judecată, instanța a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare, prin prisma dispozițiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) și alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare și care vizează, exclusiv, hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 796 din 25 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Întreprinderea Individuală C., D. și S.C. B. S.A..

Decizia nr. 796 din 25 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care face obiectul contestației în anulare pendinte, a fost pronunțată în procedura de filtru, prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac.

Ca atare, hotărârile pronunțate în procedura de filtrare a recursului nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

În ceea ce privește decizia nr. C75/19/26.11.2019 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a cărei aplicare ar fi obligatorie în cauză, conform opiniei contestatoarei, Înalta Curte constată că, prin această hotărâre a fost soluționată o cerere de decizie preliminară care a vizat interpretarea art. 6 alin. (1), a art. 7 alin. (2) și a art. 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273), din perspectiva considerentelor 12, 21 și 23 ale directivei, în cadrul unui litigiu între MF și BNP E. S.A. - Sucursala București, succesoare în drepturi a S.C. F. S.A., și G. Srl, în legătură cu un contract de credit destinat finanțării achiziționării de bunuri de consum.

Astfel, prin decizia nr. C75/19/26.11.2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită, este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.

Or, contrar susținerilor contestatoarei, această decizie nu are legătură cu cauza și nu își găsește aplicabilitatea în cauză, în raport de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care reglementează limitativ situațiile în care se poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare, precum și de prevederile art. 493 alin. (5) din același act normativ, conform cărora deciziile pronunțate în procedura de filtru nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În aplicarea dispozițiilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 796 din 25 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.