ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 409/2020

Sentința pronunțată de tribunal Prin Sentința civilă nr. 1957/21.06.2018, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții SC B. SA și C. și, în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 9258 RON cu titlu de daune materiale.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia civilă nr. 76 din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de către reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1957 din 21 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. A fost respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de către pârâta SC B. SA împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul reclamant a susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală în ceea ce privește cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri morale - suma de 150.000 RON acordată unui fotbalist profesionist în vârstă de 19 ani, care a necesitat pentru vindecare un număr de 200 zile. În continuare, recurentul reclamant a expus parcursul său profesional și istoricul cauzei, arătând, în finalul cererii de recurs, că determinarea prejudiciului moral solicitat nu reprezintă altceva decât stabilirea multilaterală a tuturor consecințelor negative produse și a implicațiilor lor, pe toate laturile vieții sociale. În drept, au fost menționate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 28 noiembrie 2019.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la 12 iulie 2019 pârâta SC B. SA a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția nulității recursului, invocată de intimata pârâtă, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs reieșind că partea este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză cu privire la cuantumul daunelor morale acordate. Recurentul-reclamant face referire la aspecte ce nu pot fi supuse analizei în actualul cadru procesual, fără a puncta, în concret, care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate. Din examinarea cererii de recurs, se constată că aceasta nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a deciziei recurate, astfel încât nu se poate reține că aspectele evidențiate de recurent în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele de preced, având în vedere că niciuna din criticile formulate nu poate fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul formulat, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.