ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2020

HOTĂRÂRE

12.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la 20 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia a formulat, în contradictoriu cu creditoarea A., contestație la executarea silită promovată împotriva Încheierii nr. 4590/CC/2018 a Judecătoriei Alba Iulia, de încuviințare a executării silite din dosarul execuțional nr. x/2018 dată în dosarul nr. x/2018, a actelor de executare emise, somație și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, precum și împotriva executării silite însăși.

Prin Sentința civilă nr. 1079 din 24 octombrie 2019, Judecătoria Luduș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

S-a reținut, în esență, prin prisma art. 651 C. proc. civ., că în cazul instanței de executare este instituită o competență teritorială de ordine publică în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

S-a mai constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât intimata nu are calitatea de judecător, aceasta fiind în prezent pensionară, așa cum rezultă din adresa din 7 octombrie 2019 a Casei Județene de Pensii Sibiu.

Judecătoria Alba Iulia, prin Sentința civilă nr. 3206 din 18 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Luduș. A constatat existența unui conflict negativ de competență. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, orice altă procedură. A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și de Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, că noțiunea de "judecător" din cuprinsul textului procedural își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau, după caz, de pârât.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății îl constituie contestația la executare silită formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, asupra căreia, instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale în soluționarea cererii, au apreciat în mod diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, sediul materiei referitor la instanța de executare este reglementat prin dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar prin prevederile alin. (3) ale aceluiași articol se stipulează că instanța de executare soluționează și contestațiile la executare.

Se observă însă, în speță, conținutul art. 127 C. proc. civ., prin care se instituie un caz de competență facultativă, reglementându-se situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantei, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea părților.

Se are în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. al României nr. 638/2018, prin care s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1), precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție prin limitarea pe care o operează respectivele sintagme.

Totodată, prin aceeași decizie a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. Astfel, Curtea a reținut că urmare a constatării neconstituționalității sintagmelor menționate, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

Cum scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, Curtea Constituționale a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul textului de lege "își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, având în vedere că prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. se reglementează o competență alternativă și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, Înalta Curte constată că instanța pe rolul căreia s-a înregistrat cererea, respectiv Judecătoria Luduș nu se putea dezînvesti, motiv pentru care se va stabili, în favoarea acesteia, competența de soluționare.