Decizia nr. 245/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 300/2017 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iulie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de asistență seria x nr. x/2011 încheiat cu pârâtul Cabinet de Avocat B., în ceea ce privește clauzele înscrise la art. 2 pct. 2 din contract, referitoare la plata onorariului de succes, pentru cauza imorală și lipsa cauzei. Să se constate că în baza Contractului de asistență seria x nr. x/2011 încheiat între părți mai datorează către pârât doar suma de 24.000 euro (3.000 euro/luna x 8 luni, perioada în care contractul a fost valabil încheiat) - reprezentând onorariu fix, neplătit.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal: Prin Sentința civilă nr. 300 din 3 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Cabinet de Avocat B.. S-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocat B..

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel: Prin Decizia nr. 549A din 11 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 300 din 3 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea. A constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor înscrise la art. 2 pct. 2 din Contractul de asistență juridică seria x nr. x/2011 din 7 octombrie 2011. A obligat pe pârât la plata sumei de 9.990,6 RON, cheltuieli de judecată la fond. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din apel formulată de apelant.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii, reclamantul A. și pârâtul Cabinet de Avocat "B." au formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar. 1. Reclamantul A. a formulat critici întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate, cu menținerea soluției de constatare a nulității absolute parțiale a clauzelor înscrise la art. 2 pct. 2 din Contractul de asistență juridică. A susținut greșita aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ale art. 147 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat și ale art. 2031 alin. (1) și alin. (2) C. civ. Cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să constate că în baza Contractului de asistență juridică mai datorează pârâtului doar onorariu fix de 24.000 euro, întrucât reclamantul a denunțat unilateral contractul respectiv, astfel cum prevede art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 147 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (în forma aflată în vigoare la data încheierii Contractului de asistență juridică) și la art. 2031 alin. (1) și (2) C. civ. Reclamantul a arătat că data încetării raporturilor juridice între părți statornicite în baza Contractului de asistență juridică seria x nr. x/2011 este 15 mai 2012, iar modul de încetare a contractului este renunțarea (denunțarea) unilaterală a contractului de către client. A apreciat că instanța de apel pare a fi de acord cu susținerea pârâtului, în sensul că nu ar fi încetat contractul între părți deoarece pârâtul nu a acceptat denunțarea unilaterală a contractului de către reclamant. În condițiile în care un contract de asistență juridică poate înceta prin renunțare unilaterală provenind de la client, nu are nicio importanță dacă avocatul (pârâtul din cauză) a fost de acord sau nu, deoarece contractul nu a încetat prin acordul părților, ci prin renunțare (denunțare) unilaterală - excepție de la principiul irevocabilității și de la principiul forței obligatorii a contractelor. Recurentul-reclamant a arătat că, lecturând decizia curții de apel, nu se poate stabili cu certitudine dacă suma datorată cu titlu de onorariu fix este de 60.000 euro sau 190.000 euro (astfel cum reiese susținerile pârâtului făcute în întâmpinarea depusă în apel). În finalul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a menționat că instanța de apel s-a pronunțat corect, în sensul că se impune constatarea nulității clauzelor din contract privitoare la onorariul de succes, dar nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte din perspectiva onorariului fix de 190.000 euro. 2. Cererea de recurs formulată de pârâtul Cabinet de Avocat B. este întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât a arătat că, prin precizarea făcută înaintea primei instanțe, reclamantul și-a modificat acțiunea, indicând exclusiv cauza ilicită și cauza morală pentru constatarea nulității absolute, renunțând deci la lipsa cauzei. În raport de aceasta, reținerea instanței de apel privind și lipsa cauzei este nelegală. În plus, instanța de apel și-ar fi depășit limitele investirii, întrucât reclamantul a invocat ca motive ale nulității cauza imorală și ilicită, fără a indica texte de lege în susținerea lor, iar instanța de apel a admis apelul, reținând motive de nulitate extra petitia. Pârâtul a arătat că respectivul contract de asistență juridică a fost încheiat la 7 octombrie 2011, dată la care era în vigoare Statutul profesiei de avocat, până la data de 19 decembrie 2011. Instanța de apel a aplicat greșit prevederile statutului în vigoare la data încheierii contractului, respectiv ale art. 129, pentru că a avut în vedere textul intrat în vigoare ulterior. Or, în raport de acest text, instanța de apel a reținut cauza ilicită și imorală, întrucât convenirea onorariului s-ar fi făcut fără a se avea în vedere dificultatea, amploarea și durata cazului, deci fără a fi echitabilă, cum prevede Codul Deontologic al Avocaților. Instanța a reținut că succesul nu a fost obținut de Cabinetul de Avocat B., în vreme ce, cu putere de lucru judecat, prin Decizia irevocabilă nr. 609R din 26 mai 2015 s-a constatat că între Cabinetul de Avocat B. și Cabinetul de Avocat C. a fost încheiat un contract de conlucrare, în temeiul căruia acest din urmă cabinet avocațial a formulat acțiuni și apărări pentru clientul A.. Întreaga motivare a instanței de apel este făcută cu încălcarea și aplicarea greșită a Statutului profesiei de avocat, circumscriindu-se unei singure idei - onorariul avocatului este prea mare față de diligențele efectuate. Nu s-au avut în vedere limitele învestirii indicate atât în apel, cât și în acțiunea introductivă, respectiv cauzele de nulitate invocate de către apelant, raportat la dispozițiile legale pretins încălcate. Pârâtul a mai arătat și că instanța de apel a reținut greșit în considerente că suspendarea executării silite și anularea formelor de executare ar fi fost obținute de alt avocat, întrucât aceste cereri au fost formulate de pârât, care a și reprezentat interesele reclamantului, abia ulterior apărând în dosar avocatul D.. A mai făcut referire la Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sector 1 București, ce a avut ca obiect rezoluțiunea aceluiași contract de asistență juridică, solicitată de reclamantul A. pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și valabilitatea Contractului de asistență juridică. A arătat că, în recurs, cauza s-a soluționat irevocabil, prin respingerea acțiunii reclamantului. Întreaga motivare a acțiunii introductive și a apelului se subsumează unei pretinse neîndepliniri a obligațiilor de către avocat, aspect intrat în puterea lucrului judecat în Dosarul nr. x/2012 prin Decizia irevocabilă nr. 609R din 26 mai 2015. Există putere de lucru judecat în ceea ce privește îndeplinirea de către avocat a obligațiilor contractuale, în sensul desfășurării de activități pentru apărarea drepturilor lui A. și a obținerii suspendării silite în Dosarul de executare nr. x/2012.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin Încheierea din 21 februarie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursurile și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a motivelor de recurs invocate de recurenți, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul litigiului pendinte vizează constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de asistență seria x nr. x/2011 încheiat părți, în ceea ce privește clauzele înscrise la art. 2 pct. 2 din contract, referitoare la plata onorariului de succes, pentru cauză imorală și lipsa cauzei. Prin această acțiune reclamantul a mai solicitat să se constate că în baza Contractului de asistență seria x nr. x/2011 încheiat între părți mai datorează către pârât doar suma de 24.000 euro (3.000 euro/luna x 8 luni, perioada în care contractul a fost valabil încheiat) - reprezentând onorariu fix, neplătit. Același contract de asistență juridică seria x nr. x/2011 încheiat între părți a format obiectul litigiului soluționat irevocabil prin Decizia nr. 609 R din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2012. Din considerentele acestei decizii rezultă că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocat B., a solicitat rezoluțiunea Contractului de asistență juridică seria x nr. x din 7 octombrie 2011, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Prin respectivul contractul de asistență, încheiat între reclamantul A. - în calitate de client - și pârâtul Cabinet de Avocat B. - în calitate de avocat, acesta din urmă s-a obligat să presteze clientului asistență, consultanță și reprezentare în fața oricărei autorități judiciare, instanțe judecătorești sau orice persoană în legătură cu Dosarul de executare nr. x/2011, executare pornită la cererea creditorului E. și Asociații de BEJ F.. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 609 R din 26 mai 2015, respingând acțiunea în rezoluțiunea Contractului de asistență juridică seria x nr. x/2011, a arătat că: "în speță, nu se poate reține neexecutarea de către recurentul pârât a Contractului de asistență juridică seria x nr. x din 7 octombrie 2011, întrucât demersurile judiciare efectuate de avocat C. s-au întemeiat pe Contractul de conlucrare nr. 135222 din 1 din 15 octombrie 2011, încheiat între acesta și recurent, contract care a stat și la baza Contractului de asistență juridică seria x nr. x/2012, încheiat de avocatul C. cu intimatul reclamant. Câtă vreme părțile din prezentul litigiu au convenit, prin Contractul de asistență juridică a cărei rezoluțiune s-a solicitat, ca recurentul pârât să poată angaja alți avocați pentru realizarea obiectului acestui contract, încheierea contractului de conlucrare cu Cabinetul Individual de Avocat C. s-a realizat tocmai în vederea îndeplinirii de către recurent a obligațiilor asumate prin Contractul de asistență juridică încheiat cu intimatul reclamant." În raport de cele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 609 R din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâtul Cabinet de Avocat B. a invocat în cauza ce face obiectul prezentului dosar puterea de lucru judecat. Înalta Curte va proceda la analizarea prioritară a criticii pârâtului, referitoare la existența puterii de lucru judecat, soluție impusă de efectele pe care o atare excepție le poate produce asupra deciziei recurate. Prin întâmpinarea depusă în fața Tribunalului București, secția a IV-a civilă pârâtul Cabinet de Avocat B. a arătat că, în cauză, există putere de lucru judecat referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale și valabilitatea Contractului de asistență juridică. A precizat că în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sector 1 București, A. a solicitat, în contradictoriu cu Cabinet Avocat B., rezoluțiunea Contractului x din 7 octombrie 2011 pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către avocat și pentru nevalabilitatea acestuia. Prin Decizia irevocabilă nr. 609 R din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2012, s-a reținut că: "Or, în speță, nu se poate reține neexecutarea de către recurentul pârât a Contractului de asistență juridică seria x nr. x din 7 octombrie 2011, întrucât demersurile judiciare efectuate de avocat C. s-au întemeiat pe Contractul de conlucrare nr. 135222 din 1 din 15 octombrie 2011, încheiat între acesta și recurent, contract care a stat și la baza Contractului de asistență juridică seria x nr. x/2012 încheiat de avocatul C. cu intimatul reclamant." Prin Sentința civilă nr. 300 din 3 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocat B.. Cu privire la puterea de lucru judecat invocată de pârât prin prisma Deciziei civile nr. 609 din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, tribunalul a reținut că aceasta nu este aplicabilă în cauză, întrucât în cuprinsul deciziei civile menționate, pronunțată în litigiul având ca obiect rezoluțiunea Contractului de asistență juridică dintre părți, s-a analizat îndeplinirea obligațiilor Contractului de asistență juridică doar prin raportare la angajarea unui alt avocat care să reprezinte reclamantul. Or, în prezenta cauză, neexecutarea se invocă din altă perspectivă, deci cauza juridică nu coincide. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel. Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de apel, pârâtul Cabinet de Avocat B. a reiterat excepția puterii de lucru judecat, susținând că cele reținute prin Decizia nr. 609/2015 a Curții de Apel București au putere de lucru judecat în cauză. A susținut că instanța de fond a statuat că nu se poate reține neexecutarea de către cabinetul avocațial a Contractului de asistență juridică seria x nr. x din 7 octombrie 2011 întrucât demersurile judiciare efectuate de avocat C. s-au întemeiat pe Contractul de conlucrare nr. 135222 din 1 din 15 octombrie 2011, încheiat intre acesta și recurent, contract care a stat și la baza Contractului de asistență juridică seria x nr. x/2012 încheiat de avocatul C. cu intimatul reclamant. De asemenea, prin notele scrise depuse la dosar la 2 mai 2018, pârâtul a reiterat excepția invocată. Or, din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărării formulate de pârâtul Cabinet de avocat B. referitoare la excepția puterii de lucru judecat prin prisma Deciziei irevocabile nr. 609 R din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2012, aspecte ce nu au fost cercetate de către instanța de apel. Nepronunțarea asupra excepției invocate pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei recurate, căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care ar putea fi hotărâtor pentru soluția dată în apel. Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului, nu se poate pronunța asupra excepției puterii de lucru judecat, deoarece ar priva ambele părți de calea legală de atac și nu ar asigura, mai cu seamă părții nemulțumite de dezlegarea dată, garanțiile unui proces echitabil. Prin urmare, instanța de recurs nu poate înlocui lipsa de motivare, pronunțându-se în recurs asupra acestei chestiuni. Neregularitatea procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii. Pentru considerentele expuse, reținând că este fondat motivul de recurs formulat de pârât, ce se circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului și, în mod formal, pentru justa soluționare a raporturilor juridice dintre părți în ceea ce privește Contractul de asistență juridică seria x nr. x/2011, va admite și recursul formulat de reclamant, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., să fie casată în tot hotărârea curții de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a soluționa motivat excepția invocată de pârât, după punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.