ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2017.1 al Curții de Apel Pitești, având ca obiect cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2017, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Petentul a arătat că invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 în raport de dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 124 din Constituția României, iar în susținerea excepției a motivat că prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilesc că soluția de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu poate fi atacată, încheierea pronunțată fiind definitivă, încalcă accesul liber la justiție, drept consacrat de art. 21 și 124 din Constituție. A mai susținut că termenul de 3 zile pentru redactarea și comunicarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu este rezonabil.

Petentul a învederat că îngrădirea exercitării unei căi de atac înlătură și interesul de a acționa și a invocat Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, anume parag. 39, în sensul că legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești nefavorabile. A arătat că tendința jurisprudenței Curții Constituționale este aceea a asigurării unei protecții efective a drepturilor și libertăților fundamentale, prin raportare la căile extraordinare de atac.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentul A.. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petent împotriva Încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2017.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs petentul A., prin care a solicitat să se constate că există o judecată neunitară, în sensul că un alt complet a dat o soluție corectă la cererea de ajutor public. În notele scrise înregistrate la data de 25 noiembrie 2019 petentul a arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate cu trimitere la prevederile art. 43 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare nu mai poate fi atacată.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Față de împrejurarea că petentul A. a formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare împotriva Încheierii din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, în ceea ce privește soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu vor fi examinate criticile ce vizează modalitatea de soluționare prin aceeași încheiere a cererii de reexaminare.

De altfel, cu privire la posibilitatea părților de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existența obligației de plată a taxei de timbru, în raport de art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare, cerere soluționată prin încheiere irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 137/24 februarie 2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, a decis că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului". Or dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare sunt reluate în O.U.G. nr. 80/2013.

Curtea de Apel Pitești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, concluzionând în sensul lipsei legăturii între norma contestată și incidența ei în soluționarea cauzei ce avea ca obiect cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Conform art. 29 alin. (4) din lege, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

În soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată este competentă să verifice doar îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, anume dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei; dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În cauză, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A. vizează dispozițiile art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., numai după soluționarea cererii de reexaminare".

Totodată, în notele scrise depuse înregistrate la data de 25 noiembrie 2019 petentul a arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate cu trimitere la prevederile art. 43 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este o încheiere definitivă.

Or în speța dedusă judecății instanța a fost învestită cu o cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, care se soluționează potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și în care nu sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) și (2) și art. 43 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, invocate de către petent.

Soluția vizând neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare".

Față de obiectul cauzei - cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de o persoană fizică, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce reglementează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neexistând o legătură între normele contestate și obiectul pricinii.

În consecință, cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, în ceea ce privește soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2019.

GGC - CL