ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată și soluțiile instanțelor de fond
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.05.2015 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., Societatea comercială F. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților la plata, în solidar, de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, obligarea pârâților, pe cheltuiala proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească pronunțată în cauză în ziarul H. și să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive, respectiv în cotidianele naționale N. și O. și să le difuzeze pe posturile naționale de televiziune I. și J., precum și obligarea pârâților la radierea din arhiva on line a ziarului H. a tuturor articolelor calomnioase și insultătoare publicate la adresa reclamantului în perioada 2013 - 2015.
La data de 25.06.2015, pârâtul C. a formulat cerere reconvențională, având ca obiect obligarea reclamantului A. la plata de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, pentru prejudiciul adus prin încălcarea dreptului la onoare, reputație și imagine, precum și dreptului la viață privată și de familie; obligarea pârâtului reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată pronunțată în cauză în ziarul H. și să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive; obligarea pârâtului reclamant reconvențional A., pe cheltuială proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în cauză în cotidienele naționale N. și O. și să le difuzeze pe posturile naționale de televiziune I. și J.; obligarea acestuia să radieze din arhiva online a ziarului K. toate articolele defăimătoare publicate la adresa sa începând cu anul 2013.
La aceeași dată, pârâtul D. a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului A., înregistrată inițial sub x/83/2015 având ca obiect obligarea acestuia la plata de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, pentru prejudiciul adus prin încălcarea dreptului la onoare, reputație și imagine, precum și dreptului la viața privată și de familie; obligarea reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în cauză în ziarul H. și să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive; obligarea reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în cauză în cotidienele naționale N. și O. și să le difuzeze pe posturile naționale de televiziune I. și J.; obligarea acestuia să radieze din arhiva online a ziarului K. toate articolele defăimătoare publicate la adresa sa începând cu anul 2013.
La data de 26.06.2015 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2015 a fost înregistrată acțiunea promovată de reclamantul A. împotriva pârâților E., C., D., E., S.C. F. S.R.L. Satu Mare și S.C. L. S.R..L. Cluj-Napoca, având ca obiect obligarea pârâților la plata, în solidar, a daunelor morale în sumă de 500.000 euro, la publicarea hotărârii judecătorești și a scuzelor în Ziarul H. și în Publicația M., respectiv să le difuzeze pe postul G. timp de 3 zile consecutive și să radieze articolul din arhiva online a ziarului.
Prin încheierea nr. 233/D din 09 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Satu Mare a dispus conexarea dosarului înregistrat cu nr. x/2015 al Tribunalului Satu Mare.
Prin Sentința civilă nr. 57/D din 29.03. 2018, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților C., D., Societatea Comercială F. S.R.L., a obligat, în solidar, pe pârâții Societatea Comercială F. S.R.L. și C. să achite reclamantului 7500 RON despăgubiri morale, a obligat în solidar pe pârâții Societatea Comercială F. S.R.L. și D. să achite reclamantului 2.500 RON daune morale. A respins cererile reclamantului având ca obiect publicarea hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă, publicarea scuzelor în Ziarul local H. și în cotidiene naționale, respectiv difuzarea pe postul local G. și pe posturi naționale de TV și radierea din arhiva online a articolelor calomniatoare. A admis, în parte, acțiunea reconvențională a reclamantului-reconvențional C. împotriva pârâtului-reconvențional A. A obligat pârâtul-reconvențional A. să achite 7500 RON despăgubiri reclamantului-reconvențional C. A respins cererile reclamantului-reconvențional având ca obiect obligarea pârâtului-reconvențional de a publica hotărârea judecătorească și scuze în H. și cotidiene naționale, de difuzare pe postul G. și pe posturi TV naționale respectiv, radierea articolelor din arhiva online a Ziarului K. A admis, în parte, acțiunea reconvențională a reclamantului-reconvențional D. împotriva pârâtului- reconvențional A. A obligat pârâtul- reconvențional A. să achite reclamantului-reconvențional D. 2500 RON daune morale. A respins cererile reclamantului-reconvențional având ca obiect obligarea pârâtului-reconvențional să publice hotărârea judecătorească și scuze în Ziarul H. și în cotidiene naționale, să difuzeze pe postul G. și pe posturi TV naționale, respectiv să radieze articolele din arhiva online. A compensat datoriile reciproce ale părților, astfel cum au fost stabilite mai sus. A respins acțiunea reclamantului A., din Dosarul conexat nr. x/2015 împotriva pârâților C., D., Societatea Comercială F. S.R.L., S.C. L. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâților la plata în solidar a daunelor morale în sumă de 500.000 euro, la publicarea hotărârii judecătorești și a scuzelor în Ziarul H. și în Publicația M., respectiv să le difuzeze pe postul G. și să radieze articolul din arhiva online a ziarului. A respins cererile pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 924/2018-A din 4.10.2018 Curtea de Apel Oradea a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de apelantul A., a admis apelul civil declarat de A., în contradictoriu cu intimații pârâți C., D., Societatea Comercială F. S.R.L. Satu Mare, S.C. L. S.R.L. Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 57/D din 29.03. 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o, în parte, sub aspectul acțiunii principale formulată de reclamantul A., împotriva pârâților C., D., Societatea Comercială F. S.R.L. Satu Mare în sensul că a obligat pe pârâți, pe cheltuială proprie, să publice dispozitivul hotărârii definitive pronunțată în prezenta cauză în ziarul H. Satu Mare, precum și radierea din arhiva on line a acestui cotidian a următoarelor articole publicate:
"Senatorul A. acționează ca un huligan" publicat în data de 18.05.2013, "Senatorul ..., mită de 100.000 RON" publicat în data de 4.06.2013, "Colaboratorul răzvrătit al serviciilor secrete" publicat în data de 12.06.2013 "A., un infractor de drept comun" publicat în data de 13.06.2013, "Presa privată pe bani publici" publicat în data de 14.06.2013, "Senatorul din garaj" publicat în data de 17.06.2013, "Homosexualul strigă homosexualii" publicat în data de 18.06.2013, " Profil de senator înșelător" publicat în data de 25.06.2013, "Trafic de influență pentru un sediu de garaj" publicat în data de 11.07.2013, "Evaziune fiscală sub protecție senatorială" publicat în data de 12.07.2013, "Afacerea A., cântecul de lebădă al senatorului A." publicat în data de 15.07.2013, "Delirul senatorului Elicopter" publicat în data de 20.07.2013, "DIICOT pune lupa pe A." publicat în data de 22.07.2013, "Senatorul A. recidivează" publicat în data de 31.07.2013, "Bilanțul unei cariere ratate", publicat în data de 02.08.2013, "O nouă diversiune a senatorului A." publicat în data de 12.08.2013, "Gangsterul de la ANAF atacat de gangsterul A." publicat în data de 20.08.2013, "Senatorul A. bate câmpii" publicat în data de 27.08.2013," Senatorul A. sare la beregata Poliției" publicat în data de 3.09.2013, "Incompatibilul A. atacă ANI ca un mârlan" publicat în data de 28.09.2013, "Un senator venal și penal" publicat în data de 1.10.2013, "Anarhistul A. trimis în judecată" publicat în data de 11.10.2013, "Moartea șefului, bucuria nebunului" publicat în data de 23.10.2013, "Senator cu nărav porcesc" publicat în data de 01.11.2013, "Senatorul A. trebuie să răspundă în fața legii" publicat în data de 11.11.2013, "Paria Sătmarului - Senatorul A.", publicat în data de 31.05.2013, "Senatorul A. sare la beregata presei", publicat în data de 01.07.2013, "Senatorul A. își agață partenerii pe site-uri gay", publicat în data de 2.07.2013, "Sperjur în Parlament", publicat în data de 24.07.2013, "A., un șantajist de carieră", publicat în data de 25.07.2013, "Manualul șantajistului prin presă", publicat în data de 29.07.2013, "Incompatibilitatea crasă a senatorului Marian", publicat în data de 30.07.2013, "Un senator inutil și costisitor", publicat în data de 5.08.2013, "Senatorul jurnalist, agresor de jurnaliști", publicat în data de 9.08.2013, "Senatorul A. minte de îngheață apele", publicat în data de 8.08.2013, "Senatorul A., teroristul vămii Halmeu", publicat în data de 14.08.2013 și "Un senator șantajist și șpăgar", publicat în data de 15.08.2013 și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
Recursul
Împotriva deciziei curții de apel, reclamantul A. a exercitat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.12.2018, sub nr. x/2015.
Prin cererea formulată reclamantul a invocat, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul majorării substanțiale a despăgubirilor la care urmează sa fie obligați pârâții-reclamanți C., D. și S.C. F. S.R.L. pentru prejudiciul suferit în calitate de reclamant în acțiunea principală; obligarea pârâților la publicarea de scuze în cotidianul local H. și în cotidianele naționale O. și N.; admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocate în calitate de pârât reconvențional și respingerea acțiunilor reconvenționale formulate de reclamanții reconvenționali C. și D.; admiterea acțiunii conexate formulate împotriva pârâtei S.C. L. S.R.L.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29 martie 2019, intimata S.C. L. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul A. și în consecință, menținerea Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a apelului față de această societate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 aprilie 2019, intimatul D. a solicitat, în principal, să se constate inadmisibilitatea recursului raportat la dispozițiile art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat să se constate nulitatea recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22 aprilie 2019, intimatul C. a solicitat respingerea recursului.
Judecata în recurs. Procedura de filtru.
Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar la data de 29 iulie 2019 recurentul- reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a învederat că solicită admiterea recursului declarat în cauză doar în limita taxei judiciare achitate de 50 de RON, precizând că își retrage recursul cu privire la soluția pronunțată în cauză având ca obiect acțiunea civilă formulată împotriva pârâților C., D., S.C. F. S.R.L. și S.C. L. S.R.L., și menține recursul exercitat împotriva soluției pronunțate în acțiunea (...) pârâților C., D., S.C. F. S.R.L.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, și având în vedere că la termenul din 11 decembrie 2019, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva insuficientei timbrări, excepție care primează întrucât vizează legala sesizare a instanței, Înalta Curte reține următoarele:
Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligație legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri sau, cum este cazul în speță, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispozițiile coroborate ale art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În ceea ce privește momentul procesual în care partea are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii introductive ori căii de atac exercitate, dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 precizează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligații, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată.
Văzând prevederile art. 494 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și apel se aplică și în procedura recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează procedura în recurs, instanța constată că dispozițiile art. 200 alin. (3) sunt deplin aplicabile și în cadrul procedurii de judecată a căii extraordinare de atac a recursului, cu mențiunea că, neîndeplinirea obligației fixate în sarcina recurentului atrage sancțiunea anulării cererii de recurs în temeiul dispozițiilor speciale reglementate de art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanțe."
Dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. rețin faptul că "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)".
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau deforma."
Totodată, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 referitoare la judecarea acțiunii în limitele taxei judiciare de timbru achitate. Aceasta întrucât, spre deosebire de cererea de chemare în judecată care poate fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, în cazul căilor de atac, în speță, a cererii de recurs, legiuitorul a prevăzut o taxă judiciară de timbru aferentă exercitării căii de atac, ca act procesual indivizibil din punct de vedere al obligației de achitare a taxei judiciare de timbru.
Reiese așadar, că neplata, chiar și parțială, a taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.
În cauza de față, prin recursul exercitat, recurentul- reclamant A. a invocat incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.
Așadar, în aplicarea dispozițiilor legale redate, în vederea soluționării recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 924A din 04.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, recurentul-reclamant datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
Constatând că la dosarul cauzei, împreună cu cererea de recurs, a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, (conform înscrisului aflat la dosar), prin adresa emisă la data de 11 martie 2019, comunicată recurentului-reclamant A. la data de 21 martie 2019, conform dovezii aflate la dosar, s-a dispus înștiințarea acestuia despre obligația, ca în termen de 10 zile, să facă dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, în cuprinsul aceleiași adrese, în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate; în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 i s-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
Până la termenul din 11 decembrie 2019, stabilită pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru datorate, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind insuficient timbrat.
Deși legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiție, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că recurentul-reclamant nu a apelat la aceste proceduri. Și, deci, nu se poate reține vreo încălcare a dreptului de acces la justiție, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum este garantat și reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reținând că obligația de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului și că recurentul nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de timbrare pusă în sarcina sa și că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă, motiv pentru care, în speță, se va impune anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În consecință, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Din perspectiva dreptului la apărare, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că atât adresa prin care a fost înștiințat recurentul-reclamant despre obligația achitării taxei judiciare de timbru de 50 de RON, cât și raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care s-a reținut că recursul este insuficient timbrat și că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, au fost comunicate acestuia la domiciliul procesual ales, indicat în cuprinsul cererii de recurs, situat în municipiul Satu Mare, str. x, Satu Mare, funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței semnând primirea acesteia și aplicând ștampila instituției.
Prin punctul de vedere la raport, depus de către recurentul reclamant la data de 29 iulie 2019, se învederează faptul că nu a achitat diferența de taxă judiciară de timbru întrucât și-a schimbat domiciliul, din Satu Mare, în județul Cluj, intrând în posesia adresei emise de către instanță ulterior, solicitând, prin urmare, ca cererea de recurs să fie soluționată în limita taxei judiciare de timbru achitate.
Potrivit art. 172 din C. proc. civ., "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."
Așadar, potrivit prevederilor legale redate, recurentul-reclamant avea obligația de a înștiința instanța despre schimbarea domiciliului, sub sancțiunea citării la vechea adresă, procedura de citare apreciindu-se ca fiind legal îndeplinită.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că recurentul reclamant nu a înștiințat despre schimbarea domiciliului. Prin urmare, se reține că în mod legal, comunicările actelor de procedură s-au realizat la vechea adresă din municipiul Satu Mare, str. x, Satu Mare. De altfel, taxa judiciară de timbru nu a fost achitată nici ulterior momentului la care recurentul reclamant A. a afirmat că a luat la cunoștință de această obligație.
Curtea Europeană a drepturilor Omului, în cauza Iordache contra României a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în cauza de față, Înalta Curte reține că prin adresa emisă la data de 11 martie 2019, aflată la dosar, recurentul A. a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a diferenței taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013.
Având în vedere că neachitarea, în întregime, a taxei judiciare de timbru reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la a lua act de retragerea recursului în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză având ca obiect acțiunea civilă formulată împotriva pârâților C., D., S.C. F. S.R.L. și S.C. L. S.R.L., așa cum se solicită prin punctul de vedere la raport, în lipsa unei legale învestiri a instanței din perspectiva achitării în totalitate a taxelor judiciare de timbru.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va anula, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.