ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3366, pronunțată la data de 16 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2015*, a respins cererea formulată de A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 2457 din 12 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Împotriva acestei Decizii a formulat cerere de revizuire, petenta A., la data de 3 februarie 2019, pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, sens în care, a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate prin îndreptarea și/sau completarea dispozitivului Deciziei civile cu nr. 2457 din 12 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu suma de 200.000 RON, cu toate penalitățile și dobânzile aferente, până la data efectivă a plății.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. admisibilitatea cererii de revizuire, pentru promovarea acesteia împotriva unei hotărâri care nu întrunește cerințele art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În acest sens, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, între care, și calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Importanța revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia; retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.: " Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:(...)".

Așadar, pentru admisibilitatea revizuirii, C. proc. civ. a impus, în primul rând, ca hotărârea să fie una care evocă fondul. Și, cum revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

În ceea ce interesează materia revizuirii, cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

Așadar, prima condiție care trebuie analizată în cauza de față este aceea a pronunțării asupra fondului sau evocării fondului prin hotărârea atacată.

Or, prin hotărârea atacată cu revizuire, s-a soluționat o cerere de completare dispozitiv formulată de aceeași parte, ce a fost respinsă, ca nefondată, deci, care nu a evocat fondul. Astfel, motivele invocate de către părți nu au fost examinate pe fondul lor și această analiză făcută de instanța de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2457/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu constituie o evocare a fondului, în sensul art. 509 C. proc. civ.

În atari condiții, nu este îndeplinită condiția referitoare la obiectul căii de atac, ceea ce atrage inadmisibilitatea demersului procedural.

Admisibilitatea căii de atac, în caz contrar, s-ar constitui într-un veritabil remediu procedural deoarece, fiind exercitată în afara cadrului normativ, se constituie, în realitate, în opusul unui remediu pentru cealaltă parte a procesului, care considera încheiată procedura judiciară, fără posibilitatea de a fi expusă reluării judecății.

Câtă vreme art. 509 alin. (1) C. proc. civ. îngăduie ca obiect al revizuirii să fie doar una dintre hotărârile menționate, sub cerința evocării fondului, înseamnă că ceea ce interesează este să se determine, în raport cu desfășurarea în concret a procesului în care se discută revizuirea, care este hotărârea care stabilește acest element, fără posibilitatea modificării ei, în privința evocării fondului prin intermediul căilor de atac la care se referă art. 509 C. proc. civ.

Or, corespunzător principiului constituțional înscris la art. 129 din Constituția României, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare potrivit căruia părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale și care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerințelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Ceea ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Așadar, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Ca atare, admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de pronunțarea asupra fondului, sau care evocă fondul.

Cum, în cauză, nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, hotărârea atacată nefiind una dintre cele la care se referă acest text;

Având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte urmează a da eficiență textului legal și, pe cale de consecință, a respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3366 din 16 octombrie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015*, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM