ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1192/2019

Prin cererea formulată oral, la data de 31.10.2018, în cadrul Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, petentul A., a recuzat completul de judecată, căruia i-a fost repartizat spre soluționare dosarul, susținând, în esență, că cei doi judecători care intră în componența acestuia s-au mai pronunțat în cauză, respectiv în apelul care a format obiectul Dosarului nr. x/2013, și în contestația în anulare ce a format obiectul Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Galați.

La data de 12.11.2018, petentul a depus la dosar cerere scrisă de recuzare, în cuprinsul căreia a detaliat motivele pentru care apreciază că cei doi judecători sunt incompatibili să soluționeze litigiul. Astfel, a arătat că, în Dosarul nr. x/2013, soluționat prin Decizia civilă nr. 271/10.11.2017, doamna judecător B., și-a exprimat părerea cu privire la variantele de compensare, și a optat pentru una dintre ele, astfel că, este evident că, în prezenta cauză, nu va putea să adopte o altă soluție. Pe de altă parte, domnul judecător C., a pronunțat Decizia civilă nr. 31/19.02.2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 271/10.11.2017, confirmând, practic, soluția adoptată pe fondul litigiului ce a avut ca obiect Legea nr. 10/2001.

În drept, a invocat dispozițiile art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de către reclamantul A., împotriva judecătorilor B., C.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Galați, a reținut că judecătorii recuzați nu se află în situația de incompatibilitate reglementată de art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., întrucât obiectul cauzelor supuse judecății este diferit, astfel că nu se pune problema antepronunțării.

Prezentul litigiu are ca obiect calea de atac promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galați, problemele ce urmează a fi analizate și soluționate fiind altele decât cele care au format obiectul judecăților anterioare, astfel că nu se justifică îndepărtarea celor doi judecători de la judecarea cauzei.

Încheierea prin care este soluționată cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii nu realizează o nouă judecată, ci doar face corp comun cu prima hotărâre căreia vine să îi lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea. În cadrul unei astfel de cereri discuțiile se poartă doar asupra chestiunilor de formă neclare, întrucât judecătorul nu poate să adauge la hotărârea inițială sau să îi modifice sensul.

Având în vedere specificul cererii de lămurire dispozitiv, al procedurii în sine, rezultă că prin soluționarea acesteia nu se readuce în discuție fondul litigiului și nu se pune problema modificării soluției adoptate, astfel că nu se poate vorbi despre antepronunțare, judecătorul care soluționează cererea de lămurire și, implicit, calea de atac promovată împotriva încheierii pronunțate asupra acesteia, fiind chemat să analizeze alte aspecte decât cele care au fost deja dezlegate prin hotărârile pronunțate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 din C. proc. civ., reclamantul A., arătând următoarele:

- Petentul nu a fost citat la soluționarea cererii de recuzare, contrar dispozițiilor art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate hotărî asupra unei cereri numai după ce părțile au fost citate. Deși încheierea a fost pronunțată fără citarea petentului, în practicaua acesteia s-a consemnat absența petentului, care, așa cum s-a arătat, nu a fost citat și s-a făcut, în mod eronat, referire la dispozițiile art. 31 din C. proc. civ., în loc de art. 51 [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.];

- La momentul ședințelor de judecată din 31.10.2018, și 28.11.2018, judecătorii B. și C., s-au aflat în situație de incompatibilitate urmare a greșitei compuneri a completului de judecată, neținându-se cont de faptul că aceștia și-au exprimat anterior părerea privind aspectele învederate de către petent prin cererea de lămurire dispozitiv [art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.].

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 25.03.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., ce reglementează procedura de soluționare a incidentelor procedurale ale abținerii și recuzării, "Instanța hotărăște de îndată, în cameră de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile".

Regula instituită de textul legal menționat este aceea că cererea de recuzare, sau cea de abținere, se soluționează de îndată, în cameră de consiliu și fără citarea părților. Legea permite ascultarea judecătorului recuzat sau care a declarat că se abține numai "dacă instanța consideră că e necesar", posibilitate recunoscută și părților.

Contrar susținerilor recurentului, soluționarea cererii în cameră de consiliu și fără citarea părților nu reprezintă un viciu procedural, întrucât regula este expres reglementată de lege.

Procedurii judiciare speciale a incidentelor procedurale nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 153 din C. proc. civ., invocate de către recurent, privind obligația de a cita părțile, care se referă la ședința de judecată comună, caracterizată prin caracterul public.

Erorile de consemnare din practicaua încheierii recurate privind lipsa petentului la apelul nominal, în situația în care judecata s-a desfășurat în cameră de consiliu, fără citarea părților și indicarea unui text de lege greșit (art. 31, în loc de art. 51 din C. proc. civ.), nu atrag incidența motivului de casare invocat [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.], și nu înlătură de la aplicare dispozițiile procedurale exprese privind modalitatea în care se desfășoară analiza cererii de recuzare, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, instituției juridice îi este specifică regula soluționării fără citarea părților, iar instanța de judecată nu a apreciat că este necesar a fi ascultate părțile implicate.

În ce privește susținerea recurentului în sensul că cei doi judecători recuzați și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluție, în cauza ce urmau să o judece, prin faptul că au soluționat fondul cauzei în raport de care s-a formulat o cerere de lămurire dispozitiv, apoi s-a declarat o cale de atac împotriva încheierii ce a soluționat această cerere de lămurire, Înalta Curte, constată că nici această critică nu poate fi primită.

În cauză, obiectul dosarului îl constituie apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii din data de 29.03.2018, a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 407/19.04.2016, pronunțată de Tribunalul Galați în acel dosar.

Chiar dacă apelul declarat împotriva Sentinței nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galați, a fost soluționat prin Decizia nr. 271/10.11.2017, a Curții de Apel Galați (din completul care a pronunțat această decizie făcând parte și judecător B., căruia i-a fost repartizat spre soluționare și prezentul apel, declarat împotriva încheierii din data de 29.03.2018, prin care a fost respinsă cererea de lămurire a sentinței), iar contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 271/10.11.2017, a fost soluționată prin Decizia nr. 3/19.02.2018 (din completul de judecată făcând parte și judecător C.), cei doi magistrați nu se află în situația de incompatibilitate reglementată de art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., întrucât obiectul cauzelor supuse judecății este diferit, astfel că nu se pune problema antepronunțării.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat ca temei de drept al cererii de recuzare, judecătorul este incompatibil când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. (4) și (5) nu îl face pe judecător incompatibil.

Cauza în raport de care s-a formulat cererea de recuzare are ca obiect calea de atac promovată împotriva încheierii de respingere a cererii lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galați.

Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispozițiile art. 443 din C. proc. civ., are în vedere clarificarea obscurității hotărârii judecătorești, dând, astfel, posibilitatea executării ei în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluționare a litigiului.

Încheierea prin care este soluționată cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii nu realizează o nouă judecată, ci doar face corp comun cu prima hotărâre, căreia vine să îi lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea. Prin soluționarea cererii de lămurire nu se readuce în discuție fondul litigiului și nu se pune problema modificării soluției adoptate, astfel că nu se poate vorbi despre antepronunțare, judecătorul care soluționează cererea de lămurire și, implicit, calea de atac promovată împotriva încheierii pronunțate asupra acesteia, fiind chemat să analizeze alte aspecte decât cele care au fost deja dezlegate prin hotărârile pronunțate.

În mod asemănător, în cadrul apelului împotriva încheierii de lămurire, urmează a fi analizată legalitatea și temeinicia încheierii din data de 29.03.2018, prin raportare la instituția reglementată de art. 443 din C. proc. civ., aspect care nu implică rejudecarea fondului, astfel că nu se poate afirma că judecătorul împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare nu poate participa la soluționarea cauzei întrucât s-a pronunțat și în apelul care a vizat hotărârea dată pe fondul litigiului.

De asemenea, nu poate fi incompatibil judecătorul care, soluționând din perspectiva inadmisibilității, o cale extraordinară de atac promovată împotriva Deciziei nr. 271/2017, nu a adus în discuție niciun aspect legat de fondul litigiului, ci a analizat aspectele formale, procedurale, ale exercitării respectivei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul reclamantului A., împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2018, a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Galați, județul Galați, împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2018, a Curții de Apel Galați, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Galați, Municipiul Galați prin primar, ambii cu sediul în Galați, județul Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2019.

GGC - OB