ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantele A., B., C., D. și E. - prin Sindicatul Administrației Publice F. au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să admită prezenta cerere și, astfel, să anuleze Deciziile nr. 69, 38, 27, 32 și 41 din 01.02.2019, emise de pârâtă; să oblige pârâta să emită noi decizii prin care să stabilească și să acorde reclamanților, începând cu 01.01.2019, salariile de bază care să cuprindă majorarea pentru complexitatea muncii în cuantum de 15%, și să oblige pârâta să acorde reclamanților despăgubiri reprezentând diferența dintre salariile de bază acordate începând cu 01.01.2019, și cele la care aveau dreptul, stabilite în conformitate cu capătul 2) al cererii, actualizate, plus dobânda legală.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin Sentința nr. 1060/2019 din 04 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., E. și D. - prin reprezentant Sindicatul Național F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile legale ale art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, instituie competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamanților, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Cum, domiciliul reclamanților se afla în județul Maramureș, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că, în speță, competenta de soluționare a cauzei revine Tribunalului Maramureș - instanță în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților.

2.2). La data de 23 august 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin Sentința civilă nr. 1374 din 07 noiembrie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Maramureș; a declinat competența teritorială pentru soluționarea cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, în favoarea Tribunalului Dolj, secția C.A.F.; a constatat conflict negativ de competență și a înaintat cauza în regulator de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele motive:

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.".

Reclamantul în prezenta cauză este, contrar celor reținute în dispozitivul hotărârii de către instanța doljeană, Sindicatul Național F., cu sediul în Craiova, județul Dolj "arondat judiciar" Tribunalului Dolj. Acțiunea a fost formulată, semnată și ștampilată în nume propriu de către Sindicat.

Instanța a considerat că reclamantul, Sindicat, are legitimare procesuală dată de prevederile art. 28 (2) din Legea nr. 54/2003. Sindicatul și-a asumat calitatea de reclamant, "reprezentarea" membrilor de sindicat A., B., C., E. și D. fiind o consecință subsecventă și implicită competenței legale "sindicatului" de a deține calitate procesuală, acțiunea care nu are consecințe sub aspectul competenței teritoriale.

În altă ordine de idei, a amintit că speța este similară celei care a fundamentat "interogarea" Înaltei Curți de Casație și Justiție, soldată în Decizia R.I.L. nr. 1/2013. Astfel, Curtea a conchis faptul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Or, s-a reținut, calitatea procesuală activă corespunde calității de reclamant "Niciun membru de sindicat nu deține calitate procesuală activă și prin urmare nici calitatea de reclamant, iar problema reprezentării cel puțin în enunțul deficitar al alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este străină de cauză.

Mai mult decât atât, instanța supremă a făcut următoarea remarcă la alin. (13) și următoarele din considerentele Deciziei nr. 1/2013:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost certificat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii nr. 54/2003 și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunosc legitimarea procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii republicat, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. (...) Această soluție este aplicabilă (...) în același temei al legitimării procesuale acțiune extraordinară a organizației sindicale".

Or, a mai considerat instanța, aprecierea că tocmai această legitimare procesuală extraordinară exclude instituția juridică a reprezentării, ar determina incidența prevederilor alin. (4) al art. 10 mai sus amintit.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la recalcularea și acordarea unor drepturi salariale către reclamante, acțiunea fiind formulată de Sindicatul F., în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.".

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Coroborând aceste prevederi legale, Înalta Curte reține că Sindicatul acționează ca mandatar procesual, titularul acțiunii în contencios administrativ fiind persoana fizică ale cărei interese sunt promovate, urmărite, iar competența teritorială, în contencios administrativ, se stabilește în funcție de domiciliul persoanei fizice.

Competența teritorială stabilită de art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În atari condiții, având în vedere că reclamantele A., B., C., D. și E., membre de sindicat, au domiciliul în mun. Baia Mare, jud. Maramureș și reținând că acțiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. și E. - prin Sindicatul Național F. și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN