ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5318/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 23 aprilie 2019, contestatoarea A. Sa a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2203 din data de 11.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unui erori materiale, care a condus la aplicarea sancțiunii tardivității.

In motivarea cererii s-a arătat că din plicul depus în cadrul rezultă că ștampila aplicată de oficiul poștal este data de 23.02.2017, dată care este susținută de mențiunea din finalul sentinței recurate, în sensul că a fost redactată la data de 20.02.2017, de data emiterii comunicării ca fiind 20.02.2017 ora 15:42, de data preluării corespondenței de pe plic ca fiind 22.02.2017, precum și de data de 24.02.2017 la care s-a inregistrat sub nr. x sentința fondului în evidențele A. S.A..

In condițiile în care termenul de 15 zile, calculat de la data de 23.02.2017 se împlinește în data de 11 martie 2017, într-o zi nelucrătoare, s-a apreciat că recursul este depus în termen la data de 13 martie 2017.

Prin notele de ședință depuse, contestatoarea a precizat că dintr-o eroare materială s-a reținut că sentința ar fi fost comunicată la data de 22 februarie 2017, ștampila poștei fiind 23 februarie 2017, depunând o copie scanată a acesteia.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31 octombrie 2019, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea contestației în anulare, apreciind că un termen de 15 zile care a început să curgă la data de 23.02.2017 se implinește la data de 10 martie 2017.

Hotărârea instanței de recurs.

Prin decizia nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016 s-a respins recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că sentința a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 22 februarie 2017, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 13 martie 2017, iar în condițiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10.03.2017, recursul a fost tardiv formulat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina și jurisprudența constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, ne aflăm tocmai într-o asemenea situație în care instanța de recurs, prin decizia contestată a respins ca tardiv recursul reținând că din actele dosarului rezultă că sentința nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată reclamantei la data de 22 februarie 2017, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe dovada de comunicare aflată la dosarul de fond.

Se constată însă că instanța a omis a observa că de pe procesul-verbal de comunicare lipsește mențiunea prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 164 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., respectiv anul, luna, ziua și ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 482 alin. (2) potrivit cărora recursul se va socoti ca fiind în termen dacă împrejurarea depunerii peste termen nu rezultă din dosar.

Totodată, mai reține instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, că nici susținerile intimatului cuprinse în întâmpinare nu pot fi reținute, în condițiile în care un termen care începe să curgă la data de 23 februarie 2017 calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., se împlinește Luni 13.03.2017, întrucât operează prorogarea legală reglementată de alin. (2) al acestui text de lege (când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează) dispoziție procedurală de favoare pentru părți.

Se constată, astfel că eroarea materială invocată de contestatoare se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de natură să justifice contestația în anulare pendinte.

Fața de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite contestației în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. și va dispune anularea Deciziei nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Întrucât soluționarea cauzei la acest termen nu este posibilă, instanța rămânând în pronunțare exclusiv asupra admisibilității contestației în anulare, se va stabili un termen pentru judecarea recursului, astfel încât,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A.

Dispune anularea Deciziei nr. 2003 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen în vederea rejudecării recursului la data de 12 mai 2020 cu citarea părților

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.