ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2019

Ședința publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AMPOS, "Creșterea Competitivității Economice, s-a solicitat instanței să dispună următoarele:

- Admiterea acțiunii și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 10493/28.04.2015 și pe cale de consecință admiterea în totalitate a contestației formulate împotriva notei de constare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, cu consecința restituirii sumei de 238.232,87 RON;

- In subsidiar, să se constate faptul că Ministerul Fondurilor Europene, nu și-a îndeplinit obligația legală privind soluționarea contestației administrative și, pe cale de consecință să oblige pârâtul la soluționarea contestației.

Prin sentința nr. 42 din 19 aprilie 2016 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte, cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și-n consecință a anulat Decizia nr. 1215/25.01.2016 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 10493/28.04.2015, ambele emise de pârâtă și a dispus restituirea, de către pârâtă a sumei de 238.212,18 RON, reprezentând creanță bugetară, către reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 42 din 19 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1190 pronunțată la 06 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 42 din 19 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Împotriva deciziei nr. 1190 din 06 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare recurentul Ministerul Fondurilor Europene, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 505 alin. (1) art. 506 alin. (1) și urm. din C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că s-a anulat în mod greșit recursul formulat de acesta pentru lipsa depunerii la dosar a dovezii calității de reprezentant, deoarece instanța a calculat în mod eronat data la care s-a comunicat adresa prin care i s-a pus în vedere ministerului să complinească această obligație.

În concret contestatorul susține că instanța a reținut ca dată de comunicare a adresei, data de 22 februarie 2019, dată care de fapt reprezintă data la care a fost emisă adresa și nu data comunicării. În fapt, adresa a fost comunicată la data de 28 februarie 2019, așa cum reiese din ștampila cu nr. de înregistrare nr. 12105/28.02.2018, iar prin adresă i s-a pus în vedere recurentului să depună dovada solicitată în termen de 10 zile.

Or, în speță la data de 06 martie 2019 înainte de împlinirea termenului de 10 zile menționat în adresă, instanța a anulat recursul pe motiv că nu s-a răspuns adresei comunicate anterior, ceea ce constituie o eroare materială.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Cu titlu preliminar, se reține că motivele invocate prin contestație se pot încadra din punct de vedere formal, în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.:

"dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

În ceea ce privește fondul contestației, Curtea reține că se invocă o eroare materială a instanței de recurs, contestatorul apreciind că eroarea privește momentul la care a fost comunicată adresa emisă la data de 22 februarie 2019 prin care i s-a adus la cunoștință obligația de a depune la dosar împuternicirea pentru formularea cererii de recurs întrucât, în realitate, adresa a fost comunicată recurentului la data de 28 februarie 2019, nefiind respectat termenul de 10 zile de la primire comunicării.

Verificând actele din dosarul de recurs nr. x/2015, se constată că la fila x se află adresa comunicată reprezentantului recurentului, Ministerul Finanțelor Publice, prin care se solicita acestuia să depună împuternicirea pentru formularea cererii de recurs.

La finalul înscrisului a fost menționată data emiterii comunicării ca fiind 22 februarie 2019 iar, potrivit înștiințării aflate la fila x, adresa a fost comunicată către recurent la data de 28 februarie 2019, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise pe dovada de înmânare.

Termenul de judecată acordat în cauză a fost fixat pentru data de 06 martie 2019, termen cunoscut de recurent, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare a citațiilor aflate la dosarul de recurs.

Din considerentele deciziei nr. 1190 pronunțată la data de 06 martie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că instanța de recurs a reținut că data comunicării adresei de înștiințare a fost 22 februarie 2019 însă a apreciat că recurentul trebuia să își îndeplinească obligațiile până la primul termen de judecată, respectiv până la data de 06 martie 2019.

În consecință, chiar și în condițiile în care recurentul a primit adresa de înștiințare la data de 28 februarie 2019, nu se poate înlătura raționamentul instanței de recurs în urma căruia s-a apreciat că data limită de îndeplinire a obligațiilor este primul termen de judecată, 06 martie 2019, acesta fiind termenul scurt acordat potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, nu se poate identifica o eroare materială în pronunțarea deciziei contestate, contestatorul nefiind de acord cu considerentele hotărârii instanței de recurs și implicit, cu soluția.

Or, modalitatea în care instanța de judecată reține situația de fapt și interpretează înscrisurile administrate la dosarul cauzei, precum și aprecierile efectuate asupra dispozițiilor legale incidente in cauza dedusă judecății sau coroborarea acestora cu eventualele alte dispoziții legale incidente nu poate constitui motiv de formulare a unei contestații in anulare.

Într-adevăr, în cuprinsul adresei de înștiințare a fost menționat termenul de 10 zile de la primirea comunicării pentru îndeplinirea obligațiilor însă, în condițiile în care instanța de recurs a apreciat ulterior că termenul acordat nu poate depăși primul termen de judecată, interpretarea dată de contestator nu se poate subsuma noțiunii de greșeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., acesta fiind chiar raționamentul completului de judecată, ce nu poate fi cenzurat în calea extraordinară de atac.

Contestația in anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziția părților unui litigiu civil pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitiva in calea de atac. Așadar, contestația în anulare nu reprezintă un recurs la recurs sau, precum in speță, o noua cale de atac neprevăzută de lege. După cum a fost arătat, contestația in anulare este o cale extraordinară de atac, posibil a fi exercitată doar in ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar o repunere in discuție a stabilirii drepturilor si obligațiilor ce au format obiectul analizei instanțelor legal investite apare ca neîntemeiată.

Judecătorul apreciază cauza în mod liber, potrivit convingerii sale,iar raționamentul instanței nu poate fi contestat sub nici o formă prin intermediul căii extraordinare de atac.

Pronunțându-se în cauza MITREA vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

Curtea a reamintit ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este indreptatita sa solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Față de argumentele prezentate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Fondurilor Europene împotriva deciziei nr. 1190 din 6 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Fondurilor Europene împotriva deciziei nr. 1190 din 6 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2019.