ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2076/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 mai 2017, contestatoarea S.C. B. S.A. prin administrator judiciar A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

S-a solicitat admiterea contestației și anularea, în parte, a hotărârii atacate, doar în ceea ce privește soluția de respingere a recursului societății și, pe cale de consecință, reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, cu privire la recursul formulat de către societate, care a fost respins ca tardiv formulat, s-a susținut de către contestatoare că, din eroare, instanța de recurs a reținut faptul că Sentința nr. 2568 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București i-a fost comunicată la data de 6 septembrie 2016, deoarece din amprenta ștampilei aplicată de oficiul poștal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a acestei sentințe este 7 septembrie 2016.

Totodată, s-a considerat că, din eroare, s-a reținut de către Înalta Curte că societatea a depus recursul prin poștă la data de 26 septembrie 2016, întrucât din nota de inventar, precum și din amprenta ștampilei aplicată de oficiul poștal pe plicul atașat cererii de recurs (aflată la dosarul cauzei), rezultă, în mod evident, faptul că data poștei este 23 septembrie 2016, în opinia contestatoarei, aceasta fiind ultima zi din termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului, calculat conform prevederilor art. 101 din C. proc. civ., cu privire la acest aspect fiind invocate și dispozițiile art. 104 din C. proc. civ.

Concluzionând, s-a susținut de către contestatoare că eroarea materială care a condus la dezlegarea dată prin Decizia nr. 520/2017 a Înaltei Curți, în sensul respingerii recursului societății ca tardiv formulat este cauzată de modul defectuos de aplicare de către oficiul poștal a ștampilelor pe Nota de inventar, respectiv pe plicul în care a expediat cererea de recurs, întrucât data imprimată nu este una lizibilă.

În drept, contestația în anulare s-a întemeiat pe dispozițiile art. 317 și următoarele din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 s-a respins recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva Sentinței nr. 2568 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Totodată, a fost respins recursul declarat de S.C. B. S.A. împotriva Sentinței nr. 2568 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța soluția privind recursul declarat de S.C. B. S.A., Înalta Curte a reținut că hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei în data de 06.09.2016, iar recursul a fost depus prin poștă în data de 26.09.2015, peste termenul de 15 zile prevăzut de C. proc. civ.

Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în susținerea contestației în anulare.

Intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, față de împrejurarea că motivele invocate prin cerere nu se încadrează în prevederile exprese și limitative ale art. 317 și art. 318 din C. proc. civ.

S-a mai susținut că prin decizia contestată instanța de recurs nu a deliberat pe fondul cauzei în ceea ce privește recursul declarat de societate, care a fost respins ca tardiv, urmare a pronunțării cu privire la excepția tardivității, invocată din oficiu de către instanță.

De asemenea, s-a considerat de către intimată că excepția tardivității recursului în discuție este fondată, în raport cu dispozițiile art. 301, 302 și art. 100 C. proc. civ. și cu situația de fapt, respectiv că hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată societății la data de 6 septembrie 2016, astfel cum rezultă din copia dovezii de comunicare - ștampila poștei și datele inscripționate de agentul procedural pe dovada de primire), ultima zi pentru declararea recursului în termenul legal fiind data de 22 septembrie 2016.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ.:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare."

Strict formal, contestația nu este inadmisibilă, erorile cu privire la data comunicării hotărârii atacate și, respectiv a declarării căii de atac, se circumscriu textului de lege redat. Semnificația conceputului de "greșeală materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Pe fondul contestației, însă se constată netemeinicia acesteia.

Ceea ce se critică prin prezenta cale extraordinară de atac este greșeala instanței de recurs, care în aprecierea, ca tardiv, a recursului declarat de contestatoare, a reținut în mod eronat că Sentința nr. 2568 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București i-a fost comunicată la data de 6 septembrie 2016, în condițiile în care din amprenta ștampilei aplicată de oficiul poștal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a acestei sentințe este 7 septembrie 2016; precum și că, tot din eroare, s-a reținut de către Înalta Curte că societatea a depus recursul prin poștă la data de 26 septembrie 2016, întrucât din nota de inventar, precum și din amprenta ștampilei aplicată de oficiul poștal pe plicul atașat cererii de recurs (aflată la dosarul cauzei), rezultă, în mod evident, faptul că data poștei este 23 septembrie 2016.

Procedând la verificarea înscrisurilor de la dosar Înalta Curte constată că soluția de respingere a recursului declarat de S.C. B. S.A., ca tardiv formulat, este corectă, calea de atac fiind declarată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul a fost înaintat ulterior la Dosarul nr. x/2012, ca urmă, prin adresa din data de 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

La curtea de apel recursul a fost înregistrat la data de 26.09.206, dată reținută de instanța de recurs în hotărâre, însă se constată că pe plicul de expediere, la fila 55 verso, este aplicată o ștampilă ilizibilă pe care se poate însă distinge data de 23.09.2016, data care poate fi considerată data depunerii la oficiu poștal, conform art. 104 din C. proc. civ.

Cu privire la data la care a fost comunicată Sentința nr. 2568 din 13 octombrie 2015, instanța are în vedere dovada de comunicare aflată la Dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, procesul-verbal întocmit de către lucrătorul poștal în condițiile art. 100 din C. proc. civ. purtând, fără echivoc, data de 5 septembrie 2016. Instanța de recurs a reținut data de 6.09.2016 datorită împrejurării că mențiunea datei este olografă, însă diferența dintre cifra "5" de la dată și cifra "6" menționată olograf în compunerea anului "2016" este evidentă.

Contestatoarea a susținut că din amprenta ștampilei aplicată din oficiu poștal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a sentinței este data de 7.09.2016, precum și că din înscrisul depus la acest termen rezultă aceeași dată de 7 septembrie 2016.

Or, constată Înalta Curte că la dosarul instanței de fond se află dovada în înmânare care poartă data de 05.092016 semnată de predare de "factorul poștal", fiind aplicată ștampila de primire a contestatoarei și seria de buletin precum și semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.

Înalta Curte amintește și dispozițiile art. 100 alin. (1) din C. proc. civ. Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: 1. anul, luna și ziua când a fost încheiat; 7. numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afișarea;

Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

În aceste împrejurări, constată Înalta Curte că, depunerea comunicării cu o ștampilă cu un număr de înregistrare care aparține exclusiv contestatoarei, nu poate răsturna prezumția legală instituită cu privire la data înmânării, culpa în ceea ce privește gestionarea propriei corespondențe neputând fi opusă organelor judiciare, chiar înlăturând premisa constituirii unei probe "pro causa".

Discrepanțele constatate cu referire datele reținute în hotărârea contestată, în condițiile în care se reține că termenul de 10 zile de declarare a recursului a fost depășit, pot constitui cel mult "erori materiale" supuse procedurii prevăzute de art. 281 din C. proc. civ., acestea neputând fi circumscrise noțiunii de "greșeală de judecată" pentru a putea face obiectul unei contestații în anulare. Astfel, instanța va acorda preponderență principiului securității raporturilor juridice, întrucât în lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției adoptate

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de S.C. B. S.A. prin administrator judiciar A. împotriva Deciziei nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN