ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1499/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 13 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de 29 septembrie 2003, autentificat sub nr. x/29.09.2003 de B.N.P. "D.".

Prin sentința civilă nr. 256/2017, pronunțată la data de 07 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brezoi, invocată de pârâți, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut următoarele aspecte:

Față de prevederile art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., competența teritorială este determinată de domiciliul părții de la data intentării cererii de chemare în judecată. Or, cum la data introducerii acțiunii, domiciliul pârâților era situat în municipiul Sibiu potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată de pârâți, pe care a admis-o, și, în baza art. 107, prin raportare la art. 129 alin. (3) si 132 alin. (3) Noul C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul pârâții.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut că nu poate primi apărarea reclamantului în sensul că Judecătoria Brezoi ar fi competentă, având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare, domiciliul pârâților era situat în Brezoi sau că imobilul ce face obiectul contractului respectiv este situat în circumscripția acestei instanțe având în vedere că acțiunea promovată este una personală, nefiind incident nici un caz prevăzut expres de art. 113 C. proc. civ., situație în care sunt aplicabile prevederile de drept comun stabilite de art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 27 aprilie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Sibiu, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 3162, pronunțată la data de 29 mai 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu și, în consecință: a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților B. și C., în favoarea Judecătoriei Brezoi; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brezoi și Judecătoria Sibiu; a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă în soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele motive:

În ceea ce privește norma aplicabilă în stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, Judecătoria Sibiu a constatat că, fiind învestită cu o cerere în rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare, sunt aplicabile prevederile art. 113 pct. 3 C. proc. civ., conform cărora "în afară de instanțele prevăzute de art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente:…3. Instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Cum, în speță, din conținutul cererii de chemare în judecată (chiar fără indicarea temeiului de drept) rezultă de o manieră evidentă că se tinde la rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil situat în Călimănești, cu constituire de uzufruct viager în favoarea reclamantului, instanța a considerat că se impune a conchide că acest text de lege reglementează competența teritorială de soluționare a pricinii, fiind în prezența unui caz de competență teritorială alternativă, când, alături de instanța de la domiciliul pârâților (prevăzută de art. 107 C. proc. civ. și reținută de Judecătoria Brezoi), legea prevede că este, de asemenea, competentă teritorial și instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea, chiar și în parte, a obligațiilor.

Fiind o competență teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., singurul participant la proces care poate alege dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, este reclamantul.

În speță, este evident, a reținut instanța, că, în ceea ce privește competența în funcție de domiciliul pârâților, aceasta se stabilește în favoarea instanței de la domiciliul pe care pârâtul l-a avut la data înregistrării cererii, nu anterior, nici ulterior. Însă, din cuprinsul contractului părților, rezultă cu evidență că toate obligațiile asumate de acestea (predarea imobilului, plată a prețului, folosința imobilului în baza dreptului de uzufruct viager) s-au îndeplinit sau urmează să se îndeplinească în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, astfel că, față de pct. 3 al art. 113 C. proc. civ., această din urmă instanță este, de asemenea, competență teritorial.

Cum dintre cele două instanțe deopotrivă competente teritorial, reclamantul a optat pentru Judecătoria Brezoi, atât prin introducerea cererii la această instanță, cât și prin opoziția expresă și constantă la declinarea competenței, ca urmare a admiterii excepției invocate de pârâți, poziție menținută și în fața Judecătoriei Sibiu și asupra căreia nu mai poate reveni, această din urmă instanță a constatat că Judecătoriei Brezoi îi revine competența teritorială de soluționare a pricinii, față de prevederile imperative ale art. 116 C. proc. civ., ce nu permit invocarea de către pârât a necompetenței teritoriale a instanței învestite potrivit manifestării de voință neechivoce a reclamantului. După ce una dintre instanțele alternativ competente teritorial a fost investită legal de către reclamant în maniera arătată, nu se mai poate declina competența în favoarea celeilalte instanțe, astfel că, a apreciat instanța, se impune a conchide că, în speță, competența teritorială de soluționare a fost stabilită de o manieră imperativă, iar Judecătoria Brezoi este competentă teritorial să judece cauza, excepția invocată la Judecătoria Sibiu fiind întemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Brezoi și Judecătoria Sibiu- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în considerarea argumentelor ce succed:

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, rezoluțiune contract de vânzare- cumpărare, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 Noul C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 Noul C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 3 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107- 112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Se observă, deci, că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., o competență alternativă.

Se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brezoi, reclamantul A. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, și, prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței, declarându-se necompetentă prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică.

Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente, aceste dispoziții regăsindu-se, de altfel, și în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

Regula înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial- ceea ce nu este cazul în speță.

Din aceasta perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107, raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., care stabilesc competența alternativă în soluționarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul pârâților sau instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, competența teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

În raport de toate aceste criterii, competența teritorială aparține instanței de la locul prevăzut în contractul de vânzare- cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat, pentru executarea obligațiilor asumate, aceeași cu cea a locului unde se află imobilul- "orașul Călimănești, strada x, nr. 51, județul Vâlcea", instanța inițial învestită și competentă potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 4 Noul C. proc. civ., întrucât, se află situat în circumscripția Judecătoriei Brezoi.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Brezoi, și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., coroborate cu art. 116 Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.