ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1467/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 8 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A.. A constatat perimate recursul și cererea de revizuire formulate de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 566/27.05.2015 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2012, în contradictoriu cu pârâta B. și intervenientul C..

Pentru a pronunța acestă decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

La data de 20.10.2015 cauza a fost suspendată în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ., respectiv până la indicarea de către părți a moștenitorilor pârâtului D. (decedat la 22.12.2013), în vederea introducerii lor în cauză.

Cum niciuna din părți nu a depus înscrisurile solicitate de instanță în acest sens, (nici măcar reclamantul-recurent care a formulat mai multe cereri de repunere pe rol a cauzei respinse de instanță, și, deci, nesusceptibile de întrerupere a prescripției) se constată că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 245 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecata poate reîncepe.

În conformitate cu dispozițiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinii se suspendă prin moartea uneia din părți afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, astfel că în situația în care nu se solicită introducerea în cauză a moștenitorilor, suspendarea operează de drept, obligatoriu, nefiind lăsată la latitudinea părților sau a instanței.

Dispozițiile art. 248 C. proc. civ. prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare în materie civilă se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum, la data formulării cererii de constatare a perimării (26.10.2016) termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ. era împlinit, iar cerința indicării moștenitorilor nu a fost îndeplinită, Curtea a constatat că este întemeiată excepția invocată de pârâta-intimată, astfel că, odată cu reținerea acestei excepții ca fiind incidentă în cauză nu se mai impune discutarea niciunui alt aspect pe excepție sau pe fondul cauzei.

Sub un alt aspect, Curtea a constatat că solicitarea recurentului formulată prin concluziile scrise - în sensul că, în raport de art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării ar fi suspendat - nu poate fi primită, având în vedere că dispozițiile legale invocate prevăd că este suspendat cursul perimării cât timp dăinuiește suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ., precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

În prezenta cauză însă, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în raport de considerentele arătate mai sus, întrucât suspendarea a fost dispusă în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., invocând, în esență, următoarele motive:

Soluția este nelegală, nefondată, neîntemeiată, nedovedită, fiindcă peri-marea se suspendă pe timpul cât recurentul, ca parte, este împiedicat de a stărui în judecată, din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Doar prelungirea suspendării după dispariția cauzei care a determinat-o, poate conduce la perimare. Nu a dispărut însă această cauză, recurentul depunând diligențe să afle numele și adresele moștenitorilor defunctului D..

Asupra excepției de perimare, completul nu s-a pronunțat în sala de judecată, fiind respinsă de cinci ori cererea sa de repunere pe rol.

Pentru a se pronunța, instanța de recurs, trebuia să disjungă, în prealabil, recursul de cererea de revizuire și să nu amestece cele două căi extraordinare de atac, dintre care una de reformare și cealaltă de retractare, dat fiind specificitatea procedurilor, competențelor, etc.

Prin definiție, ceea ce s-a suspendat, nu se închide sau nu se stinge, ci se amână doar, concludente fiind în acest sens prevederile art. 250 alin. (1) din C. proc. civ.

Cele trei deliberări presupun activarea, reluarea, continuarea judecății. În timpul suspendării, nu se poate delibera asupra excepției de perimare, fiindcă judecata nu este activată.

Soluția "Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei" este incompatibilă cu soluția: "Constată perimate recursul și cererea de revizuire".

Arată că a fost obstrucționat să obțină relațiile în lipsa cărora a fost dispusă suspendarea, instanța putând și din oficiu să solicite aceste relații, nu să întrețină această situație de incertitudine, art. 108 alin. (4) din C. proc. civ. dispunând: "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt", coroborat cu art. 129 alin. (1) și (5) din același cod.

Instanța de recurs nu are competența necesară să se pronunțe în legătură cu cererea de revizuire a aceleiași hotărâri, fără să încalce liberul acces la justiție, echitatea procedurii.

Cu referire la acest aspect, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, a depășit atribuțiile puterii judecătorești și prin hotărârea dată a încălcat și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 253 alin. (2), art. 250 alin. (1) și (3), art. 248 alin. (1) și (2), art. 105 alin. (2), art. 108 alin. (1) și (4), art. 129 alin. (1) și (5), art. 304 pct. l, 4, 5, 7, 9, art. 306 alin. (2), art. 312 alin. (2), (3), (5), (6) indice l din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) și al) art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nul.

Prealabil, se impune observația că, în ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat numai la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 304 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 302 indice 1 lit. c) din vechiul C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1- 9.

Conform art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Din analiza cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate a deciziei recurate, în raport de care instanța de recurs să efectueze verificările.

Motivele de recurs arătate privesc nemulțumirile recurentului - reclamant A. cu privire soluția de constatare a perimării, textele de lege care se regăsesc în cuprinsul cererii fiind invocate formal.

În consecință, constatând că recurentul - reclamant A. nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 8 din 12 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, conform dispozițiilor art. 302

1

lit. c) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2017.