ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1312/2017

Decizia nr. 1312/2017

Asupra cererii de față,

Din actele și lucrările dosarului, reține că:

Prin încheierea din 17.05.2017, dată în dosar de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția perimării apelului, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol. A fost menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea pronunțată la data de 03.11.2015.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că pentru a opera perimarea este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, trei condiții, respectiv: să existe pe rol un proces, în primă instanță sau în căile de atac; pricina să rămână în nelucrare în termenul prevăzut de lege; lăsarea pricinii în nelucrare să fie consecința culpei părții.

A reținut curtea că prima condiție este îndeplinită în cauză, instanța fiind învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 819 din 27 mai 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Cât privește cea de-a doua condiție, s-a reținut că, suspendarea judecății în cazul menționat de art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. urmărește acordarea posibilității celor interesați de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, prin introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate. Curtea a constatat că, prin încheierea pronunțată în ședința din data de 03.11.2015, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., „până la indicarea moștenitorilor (nume și adrese) defunctelor A. și B.”.

La data de 05.05.2016, apelanții-reclamanți C. și D. au formulat o primă cerere de repunere pe rol, înțelegând să indice în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, pe E.

Potrivit încheierii de ședință din data de 24.06.2016, Curtea de Apel București a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea pronunțată la data de 03.11.2015, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., „până la indicarea moștenitorilor (nume și adrese) defunctelor A. și B.”, reținând că în cauză apelanții-reclamanți au îndeplinit această formalitate doar pentru una dintre părți - A., fără a indica și moștenitorii defunctei B., cererea de repunere pe rol fiind apreciată ca neîntemeiată.

La data de 03.10.2016, apelanții-reclamanți C. și D. au formulat o nouă cerere de repunere pe rol, înțelegând să indice în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, tot pe E., iar în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte B., decedată la data de 27.01.2014, pe F., conform certificatului de moștenitor nr. 107 din 30 iunie 2015.

Prin cererea depusă la data de 18.11.2016 numita E. a învederat că nu este singura moștenitoare legală a defunctei A.

Prin încheierea pronunțată în ședința din data de 23.11.2016, Curtea de Apel București a acordat termen la data de 15 februarie 2017, pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Totodată, cu privire la defuncta intimată-pârâtă B., văzând certificatul de moștenitor nr. 107 din 30 iunie 2015, aflat la dosar, a dispus citarea d-nei F., indicată ca moștenitoare a defunctei B., însă a menținut în sarcina apelanților-reclamanți C. și D. obligația de a depune diligențe în soluționarea cererii de repunere pe rol, respectiv, de a obține dovezi cu privire la calitatea de moștenitori rămași de pe urma intimatei-pârâte A.

Prin încheierea de ședință din data de 15.02.2017, Curtea de Apel București a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea pronunțată la data de 03.11.2015, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv aceea ca pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții, Curtea a reținut că, în circumstanțele particulare ale cauzei, nu este îndeplinită.

În condițiile în care procesul a fost suspendat, curtea a reținut că judecata nu putea reîncepe decât printr-o cerere de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor sau menționând o eventuală imposibilitate obiectivă de identificare a acestora, în termenul de perimare, în condițiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ. Or, cererile de repunere pe rol au fost formulate în intervalul termenului de perimare, prin urmare nu se poate reține o lipsă de stăruință în judecată din partea apelanților-reclamanți, aceștia preocupându-se, înăuntrul termenului de perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct în vederea stabilirii în concret a stadiului dezbaterii succesiunii intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, verificării existenței unor moștenitori sau eventualei sesizări a Camerei Notarilor Publici cu scopul obținerii unui certificat de calitate de moștenitor sau de moștenitor.

În apel, s-au făcut dovezi în sensul că certificatul de moștenitor de pe urma defunctei A., decedată la data de 23.07.2015, nu a fost emis, conform certificatului nr. 156 din 19 aprilie 2017 eliberat de Camera Notarilor Publici București, condiții în care, nu se poate reține culpa procesuală a apelanților-reclamanți, cât privește acțiunea acestora pe perioada termenului de perimare.

Ca atare, curtea a apreciat că perimarea nu poate opera, în condițiile în care certificatul de moștenitor încă nu a fost emis și a fost făcută dovada împiedicării de a stărui în judecată în interiorul termenului de perimare, acesta fiind, de altfel, scopul sancțiunii procesuale, de a nu lăsa dreptul procesual la îndemâna celor care nu depun diligențe.

Prin încheierea pronunțată la data de 15.02.2017, apelanții-reclamanți C. și D. au solicitat continuarea judecății apelului, înțelegând să indice în calitate de pretinse moștenitoare ale intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, pe E. și G., căsătorită H., fără însă a depune un certificat de calitate de moștenitor, un certificat de moștenitor sau o hotărâre judecătorească definitivă prin care se constată calitatea de moștenitor, pentru dovedirea calității invocate.

Or, pentru introducerea moștenitorilor, în cazul în care partea a decedat în cursul judecăţii, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor, a certificatului de calitate de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive prin care se constată calitatea de moștenitor, deschiderea unei succesiuni putând fi făcută prin adresarea unei cereri la un notariat public sau la instanța de judecată, de orice persoană care are un interes legitim, indiferent care ar fi compunerea masei succesorale.

Potrivit prevederilor art. 1103 noul C. civ., persoanele care au vocație la moștenire, trebuie să exercite opțiunea drepturilor lor succesorale în termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii, iar moștenitorii sezinari au posesiunea de drept a bunurilor succesorale de la data deschiderii moștenirii, precum şi dreptul de a exercita drepturile şi acțiunile defunctului - conform art. 1125 şi urm. noul C. civ.

Curtea a considerat că argumentele avute în vedere la pronunțarea încheierii din data de 15.02.2017, în sensul că îndeplinirea obligației de a depune, cel puțin, un certificat de calitate de moștenitor, potrivit dispozițiilor art. 1133 noul C. civ., era cu atât mai necesară în cauză, în condițiile în care Primăria Comunei Țigănești, jud. Teleorman, prin adresa nr. 1414 din 15 martie 2016, indică drept moștenitor al defunctei pe E., pentru ca ulterior, prin adresa nr. 284 din 18 ianuarie 2017, indică drept moștenitori ai defunctei pe E., dar și pe G., căsătorită H. (adresa nr. 88013 din 10 februarie 2017 emisă de Municipiul Alexandria - Direcția de Evidență a Persoanelor Alexandria), adresele emise fiind, așadar, contradictorii, se mențin și la analizarea cererii de repunere pe rol formulată la data de 17.02.2017.

Astfel, curtea a notat că înscrisurile alăturate acesteia sunt aceleași cu cele depuse în dovedirea cererii din data de 03.10.2016, doar certificatul eliberat de Camera Notarilor Publici București fiind unul actualizat, iar în lipsa altor probe nu se poate stabili dacă înscrisurile depuse atestă situația reală și legală a moștenitorilor intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre adrese nu face vorbire și despre soțul supraviețuitor al defunctei, I.

Curtea și-a menținut opinia, că aceste adrese emise de Primăria Comunei Țigănești, jud. Teleorman, nu pot fi reținute în cauză decât în dovedirea vocației succesorale a persoanelor indicate în calitate de moștenitor, dat fiind că potrivit dispozițiilor. art. 1133 noul C. civ., certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum și alte mențiuni prevăzute de lege. Așadar, numai prin prezentarea certificatului de moștenitor, de calitate de moștenitor sau a unei hotărâri judecătorești definitive se poate face dovada calității de moștenitor, excepția fiind situația moștenitorului sezinar, conform art. 1125 C. civ.

Împotriva încheierii din 17 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs recurenții reclamanți D. și C., precum și recurenții-pârâți J. și K.

Recursul recurenților-reclamanți D. și C.

Recurenții reclamanți contestă respingerea cererii de repunere pe rol a dosarului arătând că au depus diligențele pentru aflarea și indicarea moștenitorilor intimatei-pârâte A., dar că fiicele defunctei, respectiv F. și H., nu au nici un interes să dezbată procedura succesorală.

Recursul declarat de recurenții-pârâți J. și K.

Recurenții-pârâți contestă soluția de respingere a excepției perimării arătând că în speță cererile apelanților-reclamanți de repunere pe rol au fost respinse prin încheierile din 24.06.2016, 15.02.2016 și 17.05.2017 având în vedere că aceștia nu și-au îndeplinit în mod corespunzător și efectiv obligațiile stabilite în sarcina lor de instanță pentru a permite desfășurarea normală a judecății, în consecință această cerere nu a fost făcută în vederea continuării judecății și nu are efect de întrerupere al termenului de perimare.

Înalta Curte, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate reține că recursul declarat de recurenții-reclamanți D. și C. este fondat și va fi admis, iar recursul declarat de recurenții-pârâți J. și K. este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce succed:

Recursul declarat de recurenții-reclamanți D. și C.

Prin încheierea din 3.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost suspendată cauza în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ. până la indicarea moștenitorilor (nume și adrese) defunctelor A. și B.

La data de 05.05.2016, apelanții-reclamanți C. și D. au formulat o primă cerere de repunere pe rol, înțelegând să indice în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, pe E.

La 24.06.2016, Curtea de Apel București a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării reținând că în cauză apelanții-reclamanți au îndeplinit această formalitate doar pentru una dintre părți - A., fără a indica și moștenitorii defunctei B., cererea de repunere pe rol fiind apreciată ca neîntemeiată.

La data de 03.10.2016, apelanții-reclamanți C. și D. au formulat o nouă cerere de repunere pe rol, înțelegând să indice în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte A., decedată la data de 23.07.2015, tot pe E., iar în calitate de moștenitoare a intimatei-pârâte B., decedată la data de 27.01.2014, pe F., conform certificatului de moștenitor nr. 107 din 30 iunie 2015.

Raportat la aceste considerații, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți s-au conformat obligațiilor dispuse prin încheierea din 3.11.2015, aceștia indicând-o pe moștenitoarea lui A. și prezentând un certificat de moștenitor pentru cealaltă defunctă, respectiv B.

Faptul că recurenții nu au prezentat un certificat de moștenitor și pentru defuncta A. nu constituie un motiv pentru respingerea cererii de repunere pe rol atâta timp cât, astfel cum s-a arătat, aceștia au indicat cu nume și adresă moștenitoarea în persoana numitei E. iar aceasta nu a negat calitatea de moștenitoare, ci a susținut că mai sunt și alți moștenitori.

Cererea depusă la data de 18.11.2016 de E. prin care a învederat că nu este singura moștenitoare legală a defunctei A., nu este de natura să mențină măsura suspendării dosarului în lipsa unor dovezi concrete ale existenței altor moștenitori.

Recursul declarat de recurenții-pârâți J. și K.

Potrivit art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Așadar, condiția legală esențială pentru constatarea perimării o reprezintă existența culpei părții pentru rămânerea în nelucrare a pricinii.

În cauză, astfel cum s-a arătat, partea a depus diligențele necesare pentru indicarea moștenitorilor astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 3.11.2015.

În mod corect a constatat Curtea că nu se poate reține culpa procesuală a reclamanților, cât privește acțiunea acestora pe perioada termenului de perimare, aceștia prezentând instanței certificatul nr. 156 din 19 aprilie 2017 eliberat de Camera Notarilor Publici București, din care rezultă că nu a fost emis certificatul de moștenitor de pe urma defunctei A., decedată la data de 23.07.2015.

Ca atare, perimarea nu poate opera, reclamanții făcând dovada împiedicării de a stărui în judecată în interiorul termenului de perimare, scopul sancțiunii procesuale fiind acela de a nu lăsa dreptul procesual la îndemâna celor care nu depun diligențe or în cauză s-a făcut dovada acestor diligențe.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți D. și C. împotriva încheierii din 17 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuări judecății.

Totodată, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți J. și K. împotriva aceleiași încheieri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți D. și C. împotriva încheierii din 17 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuări judecății.

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți J. și K. împotriva încheierii din 17 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2017.