ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 751/2017

Decizia nr. 751/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 27 noiembrie

2014, pe rolul Curții de Apel București,

secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul A.

împotriva Deciziei civile nr. 1987 din data de 4 decembrie 2013,

pronunțată de aceeași instanță.

La termenul de judecată din data

de 12 februarie 2015,

în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc.

civ., constatând că a intervenit decesul intimatului B., Curtea a dispus

suspendarea judecării cauzei, până la indicarea moștenitorilor

părții decedate.

Prin rezoluția din data de 6

decembrie 2016, instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei

în vederea discutării incidentului procedural al perimării, stabilindu-se

termen la data de 9 februarie 2017.

Pentru acest termen, instanța a

dispus citarea părților pentru discutarea menținerii măsurii

suspendării sau pentru constatarea perimării cauzei.

Părților li s-a pus în vedere să facă dovada demersurilor

efectuate pentru indicarea moștenitorilor defunctului B.

Prin Decizia nr. 64 din data de 9

februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, aconstatat perimată

contestația în anulare formulată de

contestatorul A.,

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin.

(1) C. proc. civ.

,

pricina rămânând în nelucrare, din vina părților, mai mult de 1

an, între data suspendării cauzei și până la data redeschiderii

din oficiu a judecății, părțile neîndeplinind niciun act de

procedură care să întrerupă cursul perimării.

Împotriva acestei decizii

contestatorul

A.

a

formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, la data de 28 februarie 2017.

În cuprinsul meotivelor de recurs,

recurentul-contestator a solicitat să se constate că nu există

moștenitori de drept ai defunctului B., motiv pentru care perimarea nu are

obiect, precizând că a depus la dosarul cauzei numeroase probe cu

înscrisuri ce certifică faptul că, pe perioada suspendării

cauzei în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a

făcut demersurila instituții ale statuluicare dețin date

referitoare la cetățenii din localitatea Afumați, respectiv

Primăria Afumați și Prefectura Ilfov, însă nu a primit un

răspuns scris din partea acestora.

Analizând recursul, prin prisma

criticilor formulate de către recurentul-contestator

, ce se

circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 243 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin

moartea uneia din părți, afară de cazul când partea

interesată cere termen pentru introducerea în judecată a

moștenitorilor.

Art. 245 pct. 2 C. proc. civ. prevede

că judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută cu

arătarea moștenitorilor.

În cauza de față,

măsura de suspendare a judecății contestației în anulare

s-a dispus la data de

12 februarie 2015

, în temeiul dispozițiilor

art. 243

alin. (1)

pct. 1 C.

proc. civ.

,

ca urmare a decesului intimatului B.,

până la indicarea

moștenitorilor acestuia.

Prin Decizia nr. 64 din data de 9

februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, aconstatat perimată

contestația în anulareformulată de contestatorul A.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalte Curte constată că soluția pronunțată

de curtea de apel,de constatare a perimării cauzei, este legală.

Având în vedere cauza suspendării

contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile pe art. 243 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., reluarea judecății era

condiționată, potrivit art. 245 pct. 2 C. proc. civ., de arătarea

moștenitorilor celui decedat.

Potrivit dispozițiilor art. 129 C.

proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii,

să urmărească desfășurarea și finalizarea

procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele

stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările.

Așa cum în mod corect a

reținut curtea de apel, la dosar nu au fost depuse dovezi din care să

rezulte că s-ar fi efectuat demersuri în vederea identificării

moștenitorilor intimatului decedat, iar cererile adresate de contestator

diverselor instituții(existente în copie la filele 21-56 din dosarul

curții de apel)au vizato altă solicitare, respectiv modificarea

titlului de proprietate din 2007, iar nu indicarea succesorilor defunctului B.

Prin urmare, simpla afirmație a

contestatorului că ar fi întreprins demersuri în vederea identificării

moștenitorilor intimatului defunct, în lipsa unor înscrisuri doveditoare

în acest sens, nu întrunește exigențele art. 245 pct. 2 C. proc. civ.,

neavând efecte asupra întreruperii cursului termenului de perimare.

De asemenea, susținerea

contestatorului că nu există moștenitori de drept ai defunctului

B., neînsoțită de dovezi din care să rezulte acest aspect, nu

poate avea efect asupra cursului termenului de prescripție.

În mod judicios, curtea de apel a reținut

aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an.

Perimarea are un caracter mixt, de sancțiune

determinată de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului și de prezumție tacită de

desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare

și culpa părții, sancțiunea procedurală

extinzându-și domeniul de aplicare și asupra căilor de atac.

Cum în speță, din culpa

părților, contestația în anulare a rămas în nelucrare mai

mult de un an, de la data suspendării și până la data

redeschiderii din oficiu a judecății, în dosar nefiind îndeplinit

niciun act de procedură, instanța a constatat că a intervenit

perimarea de drept a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse,

constatând nefondate criticile formulate de

contestatorul A.

, reținând

că

în mod legal curtea de apel, în aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., a constatat perimată cererea de contestație în anulare,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 64 din data de 9

februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.