ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 641 R din data de 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs la data de 1 septembrie 2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 15 iunie 2017 și a primit prin repartizare aleatorie termen de judecată la data de 21 septembrie 2017 - termen la care judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere decesul recurentului reclamant A. survenit la data de 28 decembrie 2016.

Analizând excepția perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, împotriva Deciziei civile nr. 641 R din data de 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs la data de 1 septembrie 2016 (conform ștampilei curții de apel aplicată pe cererea de recurs).

Ulterior declarării căii de atac, respectiv la data de 28 decembrie 2016, a survenit decesul recurentului-reclamant A., astfel cum rezultă din adresa emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aflată la dosarul Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2017, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 din C. proc. civ., astfel încât termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 21 septembrie 2018.

În cauză se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (21 septembrie 2017) și până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care nu s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Raportat la datele speței, făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că termenul de un an prevăzut de lege, s-a împlinit la data de 21 septembrie 2018, astfel încât Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 641 R din data de 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 641 R din data de 1 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB