ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2016

Decizia nr. 1332/2016

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 20 noiembrie 2013, contestatorul A. a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2167 din 15 aprilie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

La termenul de judecată din data

de 18 septembrie 2014 stabilit în vederea soluționării

contestației în anulare, instanța, constatând că a intervenit

decesul intimatului B. (conform certificatului de deces depus în copie la

dosar), a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor

art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 24 mai

2016, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a

fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt

întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1)

C. proc. civ.

Analizând excepția

perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții,

timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul

de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3)

C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii

corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, după

suspendarea judecății contestației în anulare în temeiul

dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură

dispusă la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai

mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății contestației

în anulare.

Dat fiind temeiul de drept al

suspendării, respectiv dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 245 pct.

2 C. proc. civ., printr-o cerere de redeschidere a judecății,

făcută cu arătarea moștenitorilor.

Din verificarea actelor dosarului, se

constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării,

respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de

lege, de la momentul suspendării (18 septembrie 2014) și până la

data repunerii pe rol a cauzei (24 mai 2016) trecând mai mult de un an, timp în

care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru

continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada

existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului

termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare

din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta

Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata contestația

în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr.

2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva

Deciziei civile nr. 2167 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 iunie 2016.

Procesat

de GGC - CL